Cum să ne rugăm în perioada postului?

Nu renunţi la nimic când te rogi. Mântuitorul Iisus Hristos a spus: "Rugaţi-vă neîncetat!" Un creştin ortodox nu se roagă numai când trebuie să se roage. Omul care se roagă numai la biserică, dimineaţa şi seara, acela nu se roagă. Aceasta nu mai este rugăciune. Cel care se roagă permanent nu trebuie să renunţe la nimic, el le are pe toate. El se roagă şi munceşte. Orice ar face, în mintea lui îl are pe Dumnezeu, şi atunci El lucrează prin acesta. Şi postul i se pare uşor. El, fără post, nu poate să trăiască. De aceea abia aşteaptă să înceapă postul. Şi se foloseşte de cea mai puternică rugăciune: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!", dar spune şi "Miluieşte-mă Dumnezeule!" sau rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, care este nemaipomenită, "Doamne şi Stăpânul vieţii mele".

Postim cu mintea

Acum avem posibilitatea diversităţii alimentelor. Mai este acesta post?

Da. Înseamnă că Dumnezeu ne-a dat o posibilitate de a posti.

Totuşi este un festin al gustului?

Este, dar eu mănânc cât îmi trebuie, nu mai mult. Cheia este cantitatea. După ce m-am obişnuit să nu mai mănânc cărnuri, brânzeturi şi celelalte, atunci eu încet, încet mă învăţ să postesc şi cantitativ. Cum spun şi Sfinţii Părinţi, eu mănânc ca să trăiesc, nu trăiesc ca să mănânc. Cuvintele acestea să nu le uităm niciodată.

Tot Sfinţii Părinţi spun să ne abţinem de la mâncăruri, pentru că prin pântece vin şi celelalte ispitiri. Cel care mănâncă mai mult are şi gânduri desfrânate mai multe. Nu mai mănânc carne de animale, dar nu mai mănânc nici "carne vie". Când postesc de mâncăruri, îmi cultiv mai mult mintea. Şi atunci, postind cu mintea, îmi dau seama că nu am nevoie de atâta mâncare. Sunt foarte mulţi care se îmbolnăvesc şi în perioada postului pentru că se îmbuibează. Alţii spun că mănâncă mult şi tot le este foame. Îţi este foame pentru că nu îţi cultivi şi mintea.

Eu postesc în numele Mântuitorului Iisus Hristos, pentru mine. Atunci când postesc, mă şi rog, şi oricât de bune ar fi mâncărurile, mănânc cumpătat. Nu numai cu pâine se va hrăni omul, ci şi cu tot cuvântul lui Dumnezeu. Aşa îmi hrănesc firea mea, simţurile mele, postesc deci de la mâncăruri şi apoi mă hrănesc cu hrana duhovnicească. De aceea mă şi împărtăşesc în post cu Trupul şi Sângele Mântuitorului.

Deci, dacă postim numai ca să slăbim, nu este post...

Postul acesta este doar o faptă bună, nu o sfântă faptă bună. Un om care e vegetarian posteşte şi el, dar posteşte ca să fie mai viril, mai puternic, deci posteşte pentru lucruri lumeşti. De aceea unii spun că nu au timp, pentru că ei cred că numai pentru aşa ceva este postul. Creştinul ortodox posteşte pentru veşnicie. Şi atunci se hrăneşte cu Hristos. Ca să fie sfântă faptă bună, trebuie să o punem în legătură cu Hristos. Iar în momentul în care postul devine o sfântă faptă bună, ne înalţă.

Aţi vorbit la început şi despre milostenie. Cred că o putem împlini şi prin economiile făcute cu alimentele de post.

Da. Nu fac economie prin post ca să-mi adun mai multe bogăţii. Unii spun că postul este mai scump, pentru că vor să mănânce tot felul de mâncăruri, pentru că se raportează mai mult la cele pământeşti şi nu vor să le depăşească.

Bineînţeles, foarte importantă în post este şi Spovedania.

E o altă sfântă faptă bună. Cercetarea, venirea în sine. Postesc ca să-mi uşurez sufletul de păcate, dar aceste păcate nu se pot ierta decât prin Sfânta Taină a Spovedaniei. Trebuie să ne spovedim la începutul postului, pentru ca să putem lupta mai uşor împotriva păcatelor. Şi prin binecuvântarea duhovnicului primim ajutorul lui Dumnezeu în lupta noastră cu păcatele. Postul, milostenia, rugăciunea, Sfântul Maslu ne ajută ca să ne vindecăm de bolile păcatelor, dar ele ni se iartă prin Spovedanie. Prin Spovedanie noi ne păstrăm vii, postul nostru devine viabil, plin de viaţă. Spovedania desăvârşeşte postul, iar Sfânta Euharistie îl încununează.

(diac. George ANICULOAIE, Sursa: Ziarul Lumina)