Despre post şi rugăciune

Postim pentru ca să ne desăvârşim. Prin post nu imităm pe Mântuitorul Iisus Hristos, ci-L urmăm. Postul ne ajută să scoatem grăsimile şi piatra din inima noastră, ne cultivă simţurile. Un om care vrea să fie veşnic fericit posteşte. Cel care se sperie atunci când vine postul înseamnă că e speriat de veşnicie. Nu trebuie să forţăm pe ceilalţi să postească, ci să ne forţăm pe noi să postim. Un interviu despre post şi foloasele lui, cu pr. dr. Atanasie-Tănăsache Costea, parohul Bisericii "Sfântul Ilie"- Grant din Bucureşti.

-Părinte, de ce trebuie să postim?

Noi, creştinii ortodocşi, avem ca ţintă Împărăţia lui Dumnezeu. Şi pentru a ajunge acolo avem nevoie de Sfintele Taine şi de sfintele fapte bune. Însă nu putem beneficia de Sfintele Taine fără sfintele fapte bune. Dintre sfintele fapte bune am putea spune că cele mai importante sunt rugăciunea, postul şi milostenia. În post intrăm prin iertăciune. Când eu îi cer iertare cuiva, îl rog să mă ierte, îl iert şi eu. Asta tot o rugăciune este.

Deci, este strict necesar să postim pentru ca să ne desăvârşim. A ajunge în Împărăţia lui Dumnezeu înseamnă a-ţi desăvârşi firea, fiinţa. Prin post noi nu imităm pe Mântuitorul Iisus Hristos, ci-L urmăm. Îl urmăm prin post, rugăciune, milostenie, prin Sfintele Taine şi sfintele fapte bune. De aceea este foarte, foarte important postul.

Porunca postului a fost dată de Dumnezeu primilor oameni. Care este asemănarea dintre postul lor şi postul nostru?

În post mâncăm exact ca la început, pentru că Dumnezeu le-a spus lui Adam şi Evei să mănânce din toate roadele Raiului, mai puţin din pomul cunoştinţei binelui şi răului. Noi revenim la ceea ce ei au fost la început. Dar, mai mult decât atât, devenim fii ai lui Dumnezeu, primim Împărăţia Lui. De aceea a venit Mântuitorul Iisus Hristos, ca prin Botez să ne dea posibilitatea de a ajunge mai presus de Raiul pe care l-a avut Adam, ne-a dat veşnicia.

-Dumnezeu are nevoie de postul nostru?

-Dumnezeu ne vrea pe noi, vrea dragostea noastră. Adam avea de toate în Rai, nu-i lipsea nimic, era sănătos, era bogat şi Dumnezeu i-a spus să postească, să nu mănânce din pom. Însă el i-a încălcat porunca, nu l-a iubit. Nu a mai făcut ascultare. Şi noi, dacă nu postim, înseamnă că suntem neascultători, deci neiubitori de Dumnezeu.

De ce este necesar postul de mâncare, trupesc? Nu putem să avem doar un post duhovnicesc, al sufletului?

Să nu fim sectari, că ei spun că nu este păcat ce intră, ci ce iese din gură. Nu e aşa, fraţilor! De post are nevoie atât sufletul, cât şi trupul. Hristos şi-a supus trupul la post. Canoanele spun că preotul care nu posteşte să se caterisească, să se oprească de la slujire, iar credincioşii să se afurisească. Postim ca să scoatem grăsimile şi piatra din inima noastră. Nu mai mâncăm grăsimile animalelor, ci hrana care ne subţiază trupul şi sufletul, hrana care ne ajută să le stăpânim mai uşor. Fără post şi rugăciune nu poţi să scoţi din tine dracii. Nu din alţii, ci din tine. Să scoţi toate apucăturile, închipuirile, toată imaginaţia păcătoasă. Îmi cultiv simţurile. Ţin post şi cu ochii, mă uit la televizor, dar la o emisiune frumoasă, o emisiune culturală. Nu televizorul sau internetul sunt vinovate, ci eu că nu ştiu cum să le folosesc.

Fuga de post este fuga de veşnicie

-Mulţi oameni încearcă să se amăgească invocând diferite motive ca să nu postească - serviciul, timpul, sănătatea sau colegii. Ce îi sfătuiţi pe aceştia?

-Găsim foarte multe scuze. Dăm vina chiar pe diavol, dar noi singuri ne ispitim şi nu vrem să postim. Cei care spun că nu pot să postească din cauza timpului sunt cei care vor să rămână pământeni, numai cu timpul acesta trecător. Un om care vrea să fie veşnic fericit posteşte. Postim ca să ieşim din timpul acesta. Şi timpul pentru noi este foarte scurt, de aceea Sfinţii Părinţi se rugau ca să trăiască cât mai mult, ca să postească şi să se roage. Sfântul Antonie cel Mare a trăit 105 ani şi a postit tot timpul.

Colegii de serviciu nu sunt o scuză. Cei care cred asta nu au o credinţă puternică. Dacă la serviciu s-a întâmplat să fie o masă aniversară, înţeleg. Dar ce bine ar fi ca numai masa aceea să o mănânci, din dragoste faţă de colegi, şi apoi, când vii acasă, să îţi continui postul. Dar dacă eşti înţelept, poţi să scapi şi de această ispită. Te acoperă Dumnezeu. Este imposibil. Numai cei care nu vor nu pot să postească. Nu există nu pot. Nu vreau, da, există.

Cel care se sperie atunci când vine postul înseamnă că e speriat de veşnicie.

-Atunci când postim, aşteptăm ca şi ceilalţi să postească, iar dacă nu o fac, îi judecăm. Cum ar trebui să ne comportăm?

-Noi, creştinii ortodocşi, nu trebuie să forţăm pe ceilalţi să postească, ci să ne forţăm pe noi să postim, ca văzând oamenii roadele, liniştea şi pacea noastră lăuntrică, să ne urmeze exemplul. E foarte important să nu judecăm, ci să ne iertăm. Nu mai are nici o valoare postul acela, înseamnă că tu nu vrei să ai pace. Este o expresie frumoasă "Ora et labora", rugăciunea şi munca. Munca ţine de post, pentru că prin post tu depui un efort, îţi cultivi voinţa.

(diac. George ANICULOAIE, Sursa: Ziarul Lumina)