Puterea iertării

În urma unei întrebări puse mai multor oameni privind credinţa lor în Hristos, puţini au răspuns că s-au convertit în urma lecturii cărţilor religioase. Cei mai mulţi au mărturisit că viaţa lor s-a schimbat atunci când s-au întâlnit cu o persoană care i-a uimit prin purtarea sa. Da, lumea de azi, ca şi cea de ieri, e descumpănită, de pildă, când nu răspundem răului cu rău, când ştim să iertăm. Pentru că a ierta înseamnă a fi ca Dumnezeu.

Ceea ce vă spun acum s-a petrecut în Irlanda, în Evul Mediu. Biblioteca Mănăstirii Sfântului Patrick deţinea o carte dintr-un pergament foarte fin care costa 500 de lire. Era un exemplar aurit din ediţia King James a Bibliei în limba engleză. Într-o zi, unul dintre cei care lucrau în mănăstire a venit să-i spună ceva stareţului Anastasius şi, văzând cartea, a plecat cu ea. Când s-a uitat mai atent în bibliotecă, Anastasius a constatat lipsa cărţii şi şi-a dat seama pe loc cine o luase. Nu l-a chemat pe om, de teamă ca la păcatul hoţiei să nu-l adauge şi pe cel al sperjurului, al mărturiei mincinoase. Hoţul s-a dus apoi în oraş, să vândă cartea. El a cerut pe ea 18 lire. Un doritor i-a spus: Dă-mi puţin cartea, să văd dacă merită aceşti bani. El a luat cartea şi ştiind că este vorba de Biblie, s-a dus să se consulte chiar cu stareţul mănăstirii aflate în oraş, Anastasius, pe care l-a întrebat: Părinte, priveşte puţin această carte şi spune-mi dacă merită 18 lire.

Anastasius i-a răspuns pe loc: Da, este o carte foarte valoroasă. La 18 lire, este un chilipir.

Cumpărătorul s-a întors la cel care furase cartea şi i-a zis: Iată banii. Am fost la părintele Anastasius, i-am arătat cartea şi el mi-a spus că merită 18 lire.

Omul a rămas uimit: Asta-i tot ce a spus? Nu a mai adăugat nimic altceva?

Nu. Nu a mai spus nimic.

Bine. În acest caz, mi-am schimbat părerea. Nu mai doresc să-ţi vând Biblia.

După care s-a întors la Anastasius şi l-a rugat cu lacrimi în ochi să primească înapoi cartea. Stareţul i-a răspuns însă cu blândeţe: Nu, frate. Păstreaz-o. Este darul meu pentru tine.

Nu, dacă nu o iei înapoi, nu voi mai avea pace în suflet. Atunci stareţul a luat cartea, iar cel care o furase a intrat ca monah în obştea de la Saint Patrick, împărţind chilia cu părintele Anastasius până la sfârşitul vieţii lui.

(Augustin PĂUNOIU, sursa: Ziarul Lumina)