Astăzi începe Postul Sfintei Marii (1-15 august)

Începând de astăzi, 1 august, suntem în perioada Postului care premerge marii sărbători închinate Adormirii Maicii Domnului (15 august), cunoscut în popor şi sub numele de Postul Sfintei Mariisau Postul Sântămăriei. Este o perioadă de două săptămâni, în care creştinii caută, mai mult decât în zilele obişnuite ale anului, să se apropie cu pocăinţă de cele sfinte, de Biserică, de Dumnezeu. Postul este o perioadă de purificare sufletească şi trupească, o perioadă de înălţare spirituală, de străduinţă trupească şi sufletească. Este greu pentru oameni să menţină permanent ridicată ştacheta vieţii spirituale. Fiecare constatăm în viaţa noastră şi urcuşuri şi coborâşuri spirituale. Cele patru mari posturi de peste an, rânduite de Biserică, au tocmai menirea de a ne face să conştientizăm nevoia de înălţare spirituală, de depăşire a limitelor vieţii obişnuite, de întoarcere către iubirea Tatălui ceresc.

Postul este o practică religioasă străveche

Postul este o practică religioasă străveche, ale cărui începuturi se pierd în negura vremurilor. Prezent în aproape toate marile religii ale lumii, el apare în nenumărate rânduri amintit în Vechiul Testament şi înţeles ca o jertfă personală a omului înaintea lui Dumnezeu. Oameni sfinţi precum Moise, David, Ilie, Isaia, Daniel şi mulţi alţii, au scris despre post, au propovăduit importanţa lui şi mai ales au împlinit personal postul ca efort fizic şi spiritual prin care ne apropiem şi mai bine de Dumnezeu, de semeni şi de noi înşine.

Dar nu numai în Vechiul Testament întâlnim postul, ci şi în Noul Testament. Sfântul Ioan Botezătorul, cel ce a fost Înaintemergătorul Domnului, a fost un mare postitor, un mare ascet, de aceea Mântuitorul Însuşi l-a numit „cel mai mare bărbat născut din femeie”(Matei 11,11). Însuşi Domnul Iisus şi-a început activitatea mântuitoare după ce a postit 40 de zile. În timpul anumitor minuni pe care le-a săvârşit a amintit că postul este şi o armă împotriva diavolului şi a lucrărilor lui malefice. De asemenea, a recomandat postul făcut din inimă, nu făţarnic, formal, ca simplă dietă alimentară: „când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii….” (Matei 6,16). Iar Sfântul Apostol Pavel îndemna ca fiecare să postească potrivit propriei râvne şi conştiinţe căci „nu mâncarea ne va pune înaintea lui Dumnezeu…” (I Cor 8,8).

Maica Domnului „Cea plină de har”

În cartea numită Didahia, una dintre primele scrieri creştine care s-au păstrat din perioada apostolică, ni se arată modul cum primii creştini înţelegeau şi respectau postul, ca pe un act liber şi personal: „dacă poţi purta tot jugul Domnului, desăvârşit vei fi, dar dacă nu poţi, fă ceea ce poţi!” (VI, 2).

Postul acesta este închinat Maicii Domnului. Aceea prin care S-a întrupat în chip dumnezeiesc, Fiul lui Dumnezeu şi Mântuitorul lumii. Aceea pe care Însuşi Dumnezeu a ales-o pentru puritatea sa, numind-o, prin gura Arhanghelului Gavriil: „Cea plină de har” (Luca 1,28). Ei îi închinăm acest post, cinstind-o şi preamărind-o ca Mamă a Mântuitorului, Mijlocitoare şi Rugătoare pentru toţi oamenii. Mutarea sa la cer, alături de Fiul său, este o zi sfântă în care o pomenim pe Cea „mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită, fără de asemănare decât serafimii, Care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul L-a născut…” (imnul Axion).