Iertarea păcatelor şi vindecarea de boli

"În vremea aceea, intrând în corabie, Iisus a trecut marea înapoi şi a venit în cetatea Sa. Şi, iată, I-au adus un slăbănog zăcând pe pat. Şi Iisus, văzând credinţa lor, a zis slăbănogului: Îndrăzneşte, fiule! Iertate sunt păcatele tale! Dar unii dintre cărturari ziceau în sinea lor: Acesta huleşte. Şi Iisus, ştiind gândurile lor, le-a zis: Pentru ce cugetaţi rele în inimile voastre? Căci ce este mai lesne?, a zice: Iertate sunt păcatele tale, sau a zice: Ridică-te şi umblă? Dar, ca să ştiţi că putere are Fiul Omului pe pământ a ierta păcatele, a zis slăbănogului: Ridică-te, ia-ţi patul şi mergi la casa ta. Şi ridicându-se, s-a dus la casa lui. Iar mulţimile, văzând acestea, s-au spăimântat şi au slăvit pe Dumnezeu, Care dă oamenilor asemenea putere."

Legătura care există între iertarea păcatelor şi vindecarea de boli

Evanghelia Duminicii a VI-a după Rusalii ne arată legătura care există între iertarea păcatelor şi vindecarea de boli, prin faptul că Mântuitorul Iisus Hristos vindecă mai întâi sufletul şi apoi trupul. Sufletul omului se îmbolnăveşte prin păcate, deoarece rupe comuniunea cu Dumnezeu şi nu mai iubeşte cu adevărat pe Dumnezeu şi pe semeni. Starea de iubire faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni este singura stare sănătoasă a sufletului. Vindecarea de păcate înseamnă refacerea legăturii omului cu Dumnezeu prin credinţă, smerenie, fapte bune şi rugăciune multă, urmate de împărtăşirea cu Sfintele Taine.

În Vechiul Testament, în general în Psalmi, avem cereri şi strigăte de vindecare

Mântuitorul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, este numit în rugăciunile Bisericii, inspirate din Sfânta Scriptură, Doctorul sufletelor şi al trupurilor, iar această exprimare arată lucrarea vindecătoare a Mântuitorului în timpul vieţuirii Sale printre oameni, dar şi puterea Lui vindecătoare de-a lungul veacurilor prin Biserică.

Boala, în Sfânta Scriptură, este înţeleasă, în primul rând, ca o alterare a sănătăţii,iar din acest punct de vedere, ea poate cuprinde infirmităţi ale sufletului şi ale trupului. În Vechiul Testament, în general în Psalmi, avem cereri şi strigăte de vindecare. Psalmistul cere ca Dumnezeu să-l vindece de neputinţe. Altădată el constată cum viaţa i se apropie de bătrâneţe şi de moarte, sau vede cum trece viaţa omului ca "floarea câmpului". De aici constatarea nevoii existenţiale de vindecare nu numai de boală, ci şi de moarte. Deja în Vechiul Testament, în capitolul 53 din cartea proorocului Isaia, Hristos-Mesia este prezentat ca fiind Cel care ia asupra Sa neputinţele, bolile şi suferinţele noastre (cf. Isaia 53, 4). În rănile Sale se găseşte vindecarea noastră, adică El nu este doar Cel ce vindecă, ci şi Cel ce suferă când vindecă. El Se identifică cu natura umană slăbită prin păcat, deşi El nu are păcat. El nu vindecă firea umană din exterior, ci din interiorul ei.

„Iisus străbătea toate cetăţile şi satele […] vindecând toată boala şi toată neputinţa în popor”

În Noul Testament bolnavii cer vindecare de la Hristos, iar ucenicii Lui vindecă prin puterea dată lor de Dumnezeu. Sfintele Evanghelii ne arată cât de importantă este activitatea de vindecare a Mântuitorului: "Iisus străbătea toate cetăţile şi satele […] vindecând toată boala şi toată neputinţa în popor" (Matei 9, 35). Întotdeauna în jurul lui Iisus se aflau oameni care veneau la El pentru vindecare, sufletească şi trupească. Numărul mare al vindecărilor din Sfintele Evanghelii ne arată că vindecările săvârşite de Iisus devin un mod de a proclama puterea şi prezenţa plină de compasiune a lui Dumnezeu între oameni.

Aşa cum reiese din Sfintele Evanghelii (Matei 4, 23; 9, 35; Luca 9, 11; Matei 11, 4-5), vindecările pe care Mântuitorul Hristos le săvârşeşte sunt semnele prezenţei Împărăţiei lui Dumnezeu în lume, semnele începutului eliberării omului de păcat, suferinţă şi moarte. Cu alte cuvinte, vindecările Lui au un caracter profetic; ele sunt prefigurarea şi inaugurarea unei vindecări finale, adică învierea de obşte şi viaţa veşnică într-un cer nou şi un pământ nou, în care nu va mai fi lacrimă şi moarte (cf. Apocalipsa 21, 1, 4).

(† Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române)