Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Încă de la începuturile lumii, magia şi-a făcut simţită prezenţa în toate locurile şi timpurile. Aflată mereu în umbra religiei, uneori chiar în interiorul acesteia, deseori într-o competiţie deplină, magia are totuşi în sine ceva sacru, un "crâmpei" de transcendent, aşa încât îi poate oferi celui care apelează la ea uneori certitudinea, iar dacă nu, măcar speranţa sau iluzia că reprezintă un mijloc de a acţiona eficient asupra lumii invizibile.
Credinţele majore şi practicile vrăjitoreşti i-au preocupat în mod permanent, înainte de triumful cartezian şi al iluminismului secolului al XVIII-lea, atât pe intelectualii şi gânditorii de seamă, cât şi pe oamenii simpli. Mai mult, acum, la început de mileniu al III-lea, în pofida progresului rapid şi constant al ştiinţelor, aceste practici n-au dispărut în întregime dintr-o Europă care poartă puternica amprentă a raţionalismului, supratehnicizării şi informatizării. Dimpotrivă, astăzi se simte din plin prezenţa lor în forme dintre cele mai variate: astrologie, leacuri, farmece şi descântece, "liturghii" negre, alte practici sataniste etc.
Ştiinţă ocultă
În Evul Mediu, vrăjitoria a căpătat deja dimensiunile unui fenomen de mare amploare. O afirmaţie a lui Voltaire, neprobată însă, i-a determinat pe anumiţi istorici să evoce vreo 100.000 de vrăjitoare care ar fi fost arse pe rug între sfârşitul Evului Mediu şi secolul al XVIII-lea. Totuşi, o estimare mai rezonabilă ar trebui să se oprească undeva cam la jumătate sau poate chiar la o treime din această cifră, ţinând seama de faptul că, în vremea aceea, Europa avea o populaţie de câteva sute de milioane de locuitori. Conform arhivelor judiciare, în general cam trei sferturi din numărul acuzaţilor erau femei. Agresiunea nemaiîntâlnită în istorie până acum împotriva acestor femei s-a dezlănţuit, practic, într-o perioadă în care Occidentul se pregătea pentru a cuceri întregul pământ (vezi R. Muchembled, "Magia şi vrăjitoria din vechime şi până astăzi", în: idem, Magia şi vrăjitoria în Europa din Evul Mediu până astăzi, trad. rom., Bucureşti, 1997, pp. 6-7).
Desigur, pentru omul secolelor XX-XXI, fie el chiar şi istoric de profesie, e foarte greu de acceptat primatul universal al magiei din perioada medievală. Şi totuşi, în acea vreme, toţi oamenii, şcoliţi sau analfabeţi, tratau această problemă cu maximă seriozitate. Fiind o ştiinţă ocultă cu ajutorul căreia oricare practicant avea pretenţia că poate supune voinţei proprii forţele spirituale superioare, magia antică deţinea, în accepţiunea oamenilor instruiţi din Evul Mediu sau din secolul al XVI-lea, două ramuri: una malefică, respectiv "magia neagră" (goetia), şi o alta benefică, "magia albă" (theurgia). În realitate însă, cele două noţiuni folosite nu se deosebeau deloc în ştiinţa acelei vremi, pentru simplul motiv că astrologia era strâns legată de astronomie, alchimia prefigura chimia, iar numerele sau figurile geometrice mistice făceau parte din matematică. Biserica însăşi, de altfel, nu nega existenţa magiei, mulţumindu-se doar să denunţe "magia neagră (goetia) ca pe o formă de manifestare a diavolului" (ibidem, ibidem, p. 7).
(Pr. Nicolae ACHIMESCU, sursa: Ziarul Lumina)
