“Dialog plastic”, la Gura Humorului

La Muzeul Obiceiurilor Populare din Bucovina din oraşul Gura Humorului s-a deschis, la sfârşitul săptămânii trecute, expoziţia de pictură, grafică şi tapiserie a artistelor plastice sucevene Georgeta Gheorghiu şi Eugenia Goraş.

Două expozante la care “exigenţa constituie una dintre calităţile care dublează talentul”

Expoziţia, găzduită în Salonul “Corneliu Tincu”, spaţiu, aşa cum a subliniat la vernisaj directorul muzeului humorean, prof. Vera Romaniuc, rezervat pentru donaţia artistului plastic care s-a strămutat în lumea de dincolo la începutul lunii martie, marchează prezenţa în premieră în acest context în oraşul dintre Obcini a celor două artiste sucevene.

Două creatoare care expun în ultimul timp împreună, o diadă artistică în care există complementaritate şi armonie.

Prezentate de Vera Romaniuc ca două plasticiene de o “modestie deosebită”, dar totodată riguroase şi stăpâne pe cunoştinţele şi tehnicile de lucru folosite, ambele expozante, la care “exigenţa constituie una dintre calităţile care dublează talentul”, au fost întâmpinate de un public primitor şi receptiv la propunerea lor de dialog.

“O expoziţie cu totul specială”

Remarcând diversitatea modalităţilor de exprimare plastică (grafică digitală, acuarelă şi guaşă, pictură şi tapiserie), Vera Romaniuc a accentuat faptul că este „pentru a doua oară când pe simezele muzeului din Gura Humorului sunt expuse lucrări de tapiserie”.

„Este în schimb - aşa cum a spus ea - pentru prima dată când la panotarea unei expoziţii personalul muzeului nu a participat”, pentru că cele două artiste au venit cu “o echipă bine educată şi foarte ascultătoare” care, cu o dexteritate deosebită, a configurat întregul discurs vizual.

“O expoziţie cu totul specială”, a apreciat ea felicitându-le pe cele două creatoare.

„Consangvinitate” şi „completitudine de expresie”

Georgeta Gheorghiu şi Eugenia Goraş, care marchează astfel o nouă ieşire pe simeze după expoziţiile organizate la Suceava, Botoşani şi Iaşi, un duet la care criticul de artă Valentin Ciucă a remarcat „consangvinitate” şi „completitudine de expresie”, s-au format artistic la şcoala de pictură ieşeană.

Eugenia Goraş a studiat, la începutul anilor ’60, la clasa lui Mihai Cămăruţ, iar Georgeta Gheorghiu, cu un deceniu mai târziu, la avut ca profesor pe Adrian Podoleanu.

Ambele artiste, care au îmbrăţişat cariera didactică, şi-au încheiat prin ieşirea la pensie activitatea la catedră, dar continuă să lucreze şi să expună împreună.

„Abia am pornit la drum, dar vom continua pentru că mai avem încă ceva de spus!”

În cuvântul său, Georgeta Gheorghiu, care, după ce a rugat participanţii la vernisaj să păstreze câteva clipe de reculegere în memoria colegului Corneliu Tincu, şi-a construit discursul pornind de la ceea ce spunea Nicolae Tonitza despre artă („un lucru de primă necesitate”), pentru a ajunge la opiniile lui Kandinsky („pentru sufletul omului arta este ca pâinea zilnică”), a subliniat faptul că expoziţia cu genericul „Dialog plastic” aşează faţă-n faţă două firi diferite.

Firea „vulcanică, nervoasă” a Eugeniei Goraş şi firea „liniştită, meditativă” a Georgetei Gheorghiu. Un dialog între două artiste care se circumscriu unor tipologii aflate în opoziţie, dar care ajung împreună la echilibru. „Deocamdată - a spus Georgeta Gheorghiu - abia am pornit la drum, dar vom continua pentru că mai avem încă ceva de spus!”.

„Noi, artiştii, privim cu ochii şi lucrăm cu sufletul!”

Eugenia Goraş a ţinut să sublinieze faptul că între lucrările expuse se află o tapiserie pe care a realizat-o în memoria artistei decoratoare Mimi Podeanu (care, în condiţiile păstrării convenţiei bidimensionalităţii tradiţionale a tapiseriei, s-a concentrat asupra restructurării imaginii figurative investite cu funcţie lirică apropiată de mijloacele de expresie ale picturii), o creatoare din lucrările căreia a deprins simţul de a face „deosebirea dintre tapiserie şi ţol”.

Menţionând că în acest muzeu a avut prilejul să vadă expoziţia lui Dimitrie Gavrilean şi apreciind faptul că oraşul Gura Humorului este „un loc în care se împleteşte frumos natura cu creaţia”, Eugenia Goraş a încheiat spunând: „Noi, artiştii, privim cu ochii şi lucrăm cu sufletul!”.