Muzica bisericească, un mijloc de înduhovnicire a atmosferei familiale

Mesajul muzical are, după cum oricine poate mărturisi, un efect profund asupra fiinţei noastre lăuntrice. În consecinţă, fiecare persoană are preferinţele sale în materie de muzică. În ultimii ani, odată cu eflorescenţa, blamată de unii, aclamată de alţii, a genului hibrid orientalo-balcanic numit manele, discuţiile asupra calităţii peisajului muzical românesc au fost multe şi aprinse, prilejuind chiar, la un moment dat, interogaţii asupra standardelor culturale autohtone. Cert este că mulţi români, tineri, dar şi destui adulţi, şi-au găsit (şi îşi găsesc în continuare) relaxarea muzicală exclusivă în aceste melodii.

Mergând în casele, în apartamentele sau în curţile românilor, e imposibil să nu auzi, uneori chiar la cote acustice greu de suportat, refrenele acestui gen de lăutărie modernizată. Pe stradă, în şcoli, în mijloacele de transport sau în orice tip de spaţiu public auzi, din când în când, câte un tânăr reproducând triluri manelistice la modă. Mai nou, se practică diverse variaţii pe teme etno, unele dintre ele apropiindu-se cu pasiune de un soi de imitaţie ieftină a melodiilor tradiţionale.

Pe lângă acestea, la fel de savurat este stilul pop-dance, la mare căutare astăzi, fredonat mai ales de către adolescenţi. Succesul acestor curente muzicale se datorează, în mare măsură, şi unei intense popularizări mediatice de care se bucură vedetele de profil. N-ar fi însă o problemă atât de gravă dacă textele şi dansul pe care le promovează aceste genuri muzicale în frunte cu reprezentanţii lor nu ar fi adevărate surse de crasă vulgaritate şi subcultură.

Iată în ce constă, aşadar, incompatibilitatea lor cu ambianţa căminului creştin. Să ne gândim, de pildă, la impactul lor educativ asupra copiilor. Cât de mare este diferenţa între impulsurile trupeşti şi psihice pe care ţi le dă o manea sau o melodie dance hiperdinamică şi starea sufletească indusă de ascultarea unei cântări bisericeşti (psaltice bizantine, bunăoară) ale cărei linii melodice caracteristice conţin un puternic stimul religios! E suficient să ne gândim că, în cadrul slujbelor la care participăm, principala influenţă asupra sentimentelor noastre religioase o exercită muzica bisericească ortodoxă care, executată corect şi cu simţ estetic, are un potenţial artistic şi duhovnicesc inedit. Creştinului familiarizat cu atmosfera liturgică, muzica ortodoxă are rolul de a-i inspira un mod de gândire şi de simţire pe măsură, evocându-i duhul evlavios al slujbelor la care participă. Aceasta are un efect deosebit asupra conştiinţei, orientând-o spre valorile credinţei. Ei bine, îndrăznesc să sper că şi cuiva care nu frecventează regulat biserica îi poate folosi ascultarea muzicii bisericeşti! Cunosc, bunăoară, familii în casele cărora se aude permanent, în surdină, muzică bisericească, şi pot spune că "aerul" familial respectiv este unul plin de pace şi echilibru. Alţi numeroşi creştini dau mărturie despre cât de mult îi ajută şi îi inspiră muzica bisericească în clipele de rugăciune personală sau de familie. De asemenea, mulţi dintre credincioşii care participă la cântarea din biserică apreciază că audierea cât mai deasă a diferitelor melodii ortodoxe acasă le-a prilejuit o îmbunătăţire considerabilă a posibilităţilor proprii de a cânta bisericeşte, ceea ce îi face să se simtă mult mai implicaţi în slujirea cultică.

Iată doar câteva motive pentru care îi povăţuim pe cititorii noştri să adopte muzica bisericească ortodoxă (de altfel foarte accesibilă prin intermediul producţiilor audio şi al radioului ortodox) ca mijloc de înduhovnicire a mediului familial.

(Pr. prof. drd. Marius Daniel CIOBOTĂ)