Colindele, alături de muzica bisericească, sunt şi ele un fundament, o constantă, o soliditate a neamului nostru.
Cine le-a scris, când au apărut, cine le-a compus melodiile? Nu se ştie. Ele vin din negura vremurilor şi vin o dată cu fiinţa neamului românesc care s-a născut creştin. Noi n-am fost creştinaţi ca alţi vecini ai noştri, din jurul nostru, începând cu secolul al XVIII-lea, al XIX-lea şi chiar al X-lea. Noi ne-am născut creştini.
Şi colindele noastre vorbesc despre Sfântul Apostol Andrei, cel care ne-a creştinat şi a propovăduit în Dobrogea. Şi din pricina asta Biserica noastră este Biserica apostolică. Va rog să-i primiţi cu căldură şi cu prietenie pe aceşti colindători. Există un obicei. Colindele se cântă la fereastra creştinilor şi înainte de a începe, colindătorii întreabă: "Primiţi cu colindul?" Şi voi, dacă vreţi, spuneţi: "Primim". Nu treceţi cu uşurinţă peste acest răspuns. Pentru că acest răspuns este ca o mărturisire. Este egal cu acceptarea că primim învăţătura lui Iisus Hristos, Mântuitorul nostru, că Iisus Hristos este fiul lui Dumnezeu iar răspunsul "Primim" la întrebarea "Primiţi colindătorii?" este echivalent cu Crezul."