Postul Crăciunului, un post al bucuriei

În tradiţia populară, Postul Crăciunului este numit şi postul de fericire, pentru că prin el se anunţă Naşterea Mântuitorului. Este perioada unui ascetism vesel. Prefaţând momentul de maximă bucurie al Naşterii Domnului, zilele de post din noiembrie-decembrie sunt în contrast absolut cu cenuşiul de afară, cu frigul sau cu zilele prea scurte. Lectura unei duhovnicii vesele făcută acestei perioade se traduce, printre altele, în permisiunea de a mânca peşte în duminici şi într-o serie de alte mici pogorăminte. Avem de-a face aşadar cu un mod de pregătire măreţ tocmai pentru că întruparea în istorie a lui Iisus Hristos este un eveniment care aşază între paranteze toate regulile, regulamentele, legile şi rigorile. Exuberanţa acestei minuni pune practic pe plan secund tot restul. Asemenea celuilalt praznic împărătesc, Învierea, Naşterea merită totul. De dragul Naşterii şi al Învierii Domnului încercăm să fim mai buni, să iertăm pe cei pe care îi duşmănim şi să cerem la rândul nostru iertare. Slujbele bisericeşti care se ţin în această perioadă au o puternică încărcătură profetică, anunţă practic împlinirea a ceea ce şiruri lungi de profeţi şi drepţi au anunţat şi au sperat să se întâmple chiar în timpul vieţii lor.

 

Iertarea păcatelor

Este bine, spun sfinţii părinţi, ca măcar în fiecare post mare să ne spovedim şi să ne împărtăşim. Fiecare creştin trebuie să aibă un duhovnic, un preot înzestrat cu harul duhovniciei, care poate să lege şi să ne dezlege de păcate. Mărturisirea este taina care dăruieşte iertarea păcatelor celui care de bunăvoie şi le descoperă în faţa duhovnicului cu sinceritate. Spovedania ne ajută sufletul să se uşureze de povara pe care a avut-o până atunci. Dar spovedania trebuie să fie sinceră, clară, curată, completă, pentru ca păcatele noastre să fie iertate. Doar astfel putem spera la vindecare sufletească şi la iertare. Atunci când descoperă credinţa în Iisus Hristos, omul primeşte puterea nădejdii şi, practic, poate învinge orice boală. Se spune că prin post şi rugăciune se pot trata atât suferinţele fizice cît şi cele morale şi se elimină şi cauzele care le-au generat. Un studiu efectuat într-o clinică americană arată că cei care credeau în puterea divină s-au vindecat mai repede decât cei care aveau o atitudine indiferentă faţă de Dumnezeu.

 

Ce mâncăm?

Înfometarea nu este post. A posti presupune să ai alimentele, dar să renunţi la ele, parţial sau total, pentru o perioadă de timp, pentru a avansa spiritual. E bine să ne pregătim organismul pentru post cu două zile înainte, mâncând alimente cît mai uşoare, pentru a evita şocul alimentar. Sunt recomandate lichidele în timpul postirii, mai ales sucuri naturale şi ceaiuri. Trebuie să avem grijă cum combinăm alimentele de post, astfel încât să fie asiguraţi toţi nutrienţii de bază. Excesul de alimente poate afecta splina, stomacul, musculatura sau cavitatea bucală (stomatite, afte). Prea multe alimente amare pot tulbura aparatul respirator, intestinul gros (diaree), pielea şi părul, cele dulci pot provoca boli ale rinichilor, vezicii urinare sau ale sistemului osteo-articular, cele picante, în exces pot afecta ficatul, colecistul, ochii sau tendoanele, în vreme ce excesul de alimente sărate va ataca sistemul cardio-vascular şi intestinul subţire. Postul începe pe 15 noiembrie şi sfârşeşte pe 25 decembrie. În ultima zi, înaintea Crăciunului, se ajunează. Adică, se ţine post negru, fără a mânca nimic toată ziua, iar seara, numai legume fierte, fără grăsime).

 

Grâu fiert cu fructe şi miere, în Ajunul Crăciunului

În ultima zi a postului, pe 24 decembrie, în Ajunul Crăciunului, se mănâncă numai seara şi numai grâu fiert îndulcit cu miere, poame, covrigi sau turte din făină, căci cu seminţe a ajunat Daniil proorocul şi cei trei tineri din Babilon, care au închipuit - mai înainte - Naşterea lui Hristos. În alte zone, se ţine post negru până la răsăritul Luceafărului de Seară, steaua care a vestit magilor Naşterea Lui Iisus Hristos.

 

„Binele face puţin zgomot şi zgomotul puţin bine”

Postul include şi o anumită atitudine lăuntrică, fiind în acest fel o sursă de sănătate şi echilibru, pe când celelalte forme de renunţare forţată la hrană sunt perturbatoare. O vorbă de duh spune că „binele face puţin zgomot şi zgomotul puţin bine”. De aceea, în post este bine să vorbim mai puţin, să ne abţinem de la certuri, intrigi, bârfe, minciuni şi chiar rugăciunile să le spunem în gând şi în tăcere. Abţinerea de la mâncare este postul trupului, iar tăcerea este postul minţii, al sufletului. În deplină tăcere se produce un fel de întărire a sufletului, o însănătoşire spirituală. Călugării din mănăstiri spun că dintre toate canoanele postului, cele mai spectaculoase şi rapide efecte le are asupra sufletului tăcerea. În tăcere observăm cum mintea tinde să se liniştească, gândirea e mai profundă şi apare o stare de inspiraţie în care putem găsi soluţii la cele mai dificile probleme ale noastre. Concentrarea în faţa unei icoane are un efect terapeutic extraordinar.

 

„Nu vă lăudaţi că ţineţi post!”

Ieromonahul Laurenţiu Andreescu spune ce înseamnă să posteşti pentru venirea Domnului, dincolo de restricţia „nu ai voie să mănânci carne”. Chiar dacă nu mâncăm deloc carne, nu înseamnă că trebuie să mâncăm de post în exces. „Nu vă lăudaţi că ţineţi post!” - este un alt îndemn al ieromonahului. „Dacă sunt invitat la o onomastică, nu spun la toată lumea că nu pot să mă servesc. Mănânc, acolo, o salată sau ceva de post, ce găsesc pe masă, şi atât”. „Să nu adormi în mânie şi ură”. Dar esenţa acestei perioade este de fapt spiritul. „Acum trebuie să te retragi în tine şi seara, înainte de culcare, să încerci să nu adormi în mânie şi ură”, ne sfătuieşte călugărul. Rugăciunea trebuie să însoţească postul alimentar, „pentru liniştea casei, a familiei, pentru morţi şi pentru duşmani. Degeaba ţii post dacă nu ai linişte în casă şi nu trăieşti în linişte cu cei din jur”, spun preoţii.

(sursa: M. Ex.)