Marţi, 26 octombrie a.c., de sărbătoarea Sfântului Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, Asociaţia Bucovina Profundă şi Asociaţia Studenţilor Creştini Orodocşi-filiala Suceava au organizat serata tematică duhovnicească: „Credinţa şi mântuirea în lumea contemporană” susţinută de părintele arhimandrit Ambrozie Iurasov, stareţul mănăstirii de maici cu hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” din localitatea Ivanovo, în Federaţia Rusă. Conferinţa a fost moderată de preşedintele, proaspăt ales, al A.S.C.O.R.-filiala Suceava, Dinu Doroftei şi tradusă de monahia Natalia, rasofora sfântului aşezământ pravoslavnic, conferinţă tematică găzduită în sala de conferinţe a Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor.
Boxeurul Atlet a lui Hristos...
„Pe când încă nu era creată lumea, această întâlnire era deja înscrisă la Dumnezeu şi, cu dumneavoastră, ne-am întâlnit astăzi, aici, prin voinţa dumneavoastră. Ce pot spune despre mine? Am 72 de ani, iar prigoana a început în viaţa mea încă de la 7 ani...Serviciul militar l-am făcut în Tromsk, o localitate din Siberia...În armată am făcut sport, trei ani, deci Boxul, iar, după stagiul militar, Dumnezeu m-a adus pe drumul cel drept. Atunci se închideau bisericile (sub Stalin, n. red.), puşcăriile erau pline de credincioşi. În 1965, am intrat la seminar, iar, în 1967, am absolvit Academia Teologică şi, în Lavra Sfântul Serghie (lavră-aşezăminte monastice, n. red.) am vieţuit 10 ani...Cum a fost începutul mănăstirii noastre? Patruzeci de femei au făcut greva foamei şi regimul a acceptat. Şi aici, ca şi în România, regimul comunist a făcut ravagii, dar, Dumnezeu, ne-a dat, pe Pământ, câţiva zeci de ani pentru a ne pregăti spre viaţa veşnică.”-a spus în cuvântul său de învăţătură, părintele Ambrozie.
Taina Spovedaniei este cu atât mai curată, cu cât te mărturiseşti mai deschis şi, chiar de: „duhovnicul tău, nu te va auzi, te va auzi Dumnezeu”. Despre mărturisirea lui Hristos, sub un regim ateu, părintele a dat şi o pildă despre un oarecare demnitar care, ascultând predicile sale, a revenit la Hristos, iar, soţia acestuia, evident, revoltată, a venit să-i reproşeze despre o „schimbare lăuntrică”: „...ceva se întâmplă, sunt duhuri în casă, soţul meu posteşte, se roagă”, la care, părintele îi răspunde: „vino de te spovedeşte...”
Pornografia, un pericol social...
„Pavel cel Simplu (ucenicul Sfântului Antonie, n.red). Mergând la o mănăstire pentru cercetarea şi folosul fraţilor, după vorba cea obişnuită între dânşii, au intrat în biserică să săvârşească sfânta slujbă. Iar fericitul Pavel lua seama la fiecare din cei ce intrau în biserică, să vadă cu ce fel de suflet intră la slujbă; că avea şi acest dar dat lui de Dumnezeu, ca să vadă pe fiecare cum este la suflet, precum vedem noi obrajii unii altora....În general, demonii spun aşa: „nu poţi să-ţi înfrânezi pofta trupului, e peste măsură, Dumnezeu te iartă!”. Şi a venit un om, s-a mărturisit, fiind plin de păcate, dar, a ascuns unele şi a venit un altul. Apoi, au venit de au luat Sfânta Împărtăşanie. Şi cel păcătos s-a făcut negru, şi, cel de-al doilea s-a curăţit.”
Diavolul are o armă de „temut”: Frica!
„Avem de ales azi între Hristos şi Antihrist...Omenirea are mai multe vârste, cum ne explică Fericitul Augustin, adică, de la Adam la Avraam, pruncia, de la Avraam la Moise, copilăria şi, de la Moise la Hristos, maturitatea. Apropo de paşapoartele biometrice şi de Pecetea lui Antihrist: am avut un caz, două femei, mamă şi fiică, monahii şi s-au panicat, era iarnă, ger. Au fugit din mănăstire şi, în frig, s-au adăpostit în pădure, murind îngheţate. Este bine să ascultăm de Biserică, să alegem calea de mijloc a Sfinţilor Părinţi. Credeţi că dacă aceste paşapoarte ar fi însemnat „Sfârşitul Lumii”, Sfinţii Părinţi nu le-ar fi consemnat în scrierile lor? „ a menţionat părintele arhimandrit.
N. Red: Ortodoxia pravoslavnică rusă, continuatoarea basileilor de la Bizanţ, rămâne, zicem noi, deschisă dialogului şi, deşi, poate-i urâm de moarte pe urmaşii unui Tolstoi, Dostoievski sau Turgheniev, să ne amintim tot timpul de cuvintele părintelui Ambrozie: „Poate că e prima şi ultima oară când ne vedem, dar, tot ceea ce facem este, faptele ori gândurile noastre sunt consemnate în eternitate” şi „Să-l căutăm pe Hristos”, ferindu-ne de amăgirile lumeşti de care, profită Diavolul. (de Adrian POPOVICI)