Pacea, bucuria şi credinţa: darurile Celui Înviat

Ioan 20:19-31 „19Şi fiind seară, în ziua aceea, întâia a săptămânii (duminica), şi uşile fiind încuiate, unde erau adunaţi ucenicii de frica iudeilor, a venit Iisus şi a stat în mijloc şi le-a zis: Pace vouă! 20Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi coasta Sa. Deci s-au bucurat ucenicii, văzând pe Domnul. 21Şi Iisus le-a zis iarăşi: Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi. 22Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt; 23Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute. 24Iar Toma, unul din cei doisprezece, cel numit Geamănul, nu era cu ei când a venit Iisus. 25Deci au zis lui ceilalţi ucenici: Am văzut pe Domnul! Dar el le-a zis: Dacă nu voi vedea, în mâinile Lui, semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede. 26Şi după opt zile, ucenicii Lui erau iarăşi înăuntru, şi Toma, împreună cu ei. Şi a venit Iisus, uşile fiind încuiate, şi a stat în mijloc şi a zis: Pace vouă! 27Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tău încoace şi vezi mâinile Mele şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea şi nu fi necredincios ci credincios. 28A răspuns Toma şi I-a zis: Domnul meu şi Dumnezeul meu! 29Iisus I-a zis: Pentru că M-ai văzut ai crezut. Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut! 30Deci şi alte multe minuni a făcut Iisus înaintea ucenicilor Săi, care nu sunt scrise în cartea aceasta. 31Iar acestea s-au scris, ca să credeţi că Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, şi, crezând, să aveţi viaţă în numele Lui”

Hristos a Înviat, iubiţi credincioşi!

Duminica lui Toma astăzi sau Duminica Antipasha, când Biserica noastră sărbătoreşte inaugurarea Învierii lui Hristos. Este astăzi a opta zi şi prima Duminică după Paşti şi Biserica, în fiecare a opta zi – începând de astăzi, din Duminica lui Toma, celebrând inaugurarea Învierii – celebrează în genere sărbătoarea Învierii. Pentru aceasta şi fiecare Duminică se numeşte şi „micul Paşte”. Şi astăzi se sărbătoreşte încă şi pipăirea Sf. Apostol Toma.

Pacea lui Hristos, primul dar al Învierii

Sf. Evanghelie de la Sf. Apostol Ioan, se referă la Toma. Ne face în primul rând o scurtă arătare a celui Înviat în marea Duminică a Paştilor, seara târziu, Apostolilor şi ucenicilor, dar în afară de Toma. Şi Domnul le-a dat atunci pacea Sa, fiindcă erau închişi în cetatea Ierusalimului, de teama iudeilor. Şi le-a dat putere, fiindcă pacea lui Hristos este însăşi Hristos şi este primul dar al Lui către om. Şi pacea aceasta este şi împăcare cu Dumnezeu şi împăcarea între noi, şi împăcare interioară, desigur cu cele divizate ale noastre. Şi avem atâta nevoie de această pace, fiindcă toţi în lume vorbim de alte feluri de pace. Acestea nu au aceeaşi importanţă, dacă nu există prima.

Bucuria, al doilea dar al Învierii

Şi în continuare, Ucenicii s-au bucurat căci au văzut pe Domnul. Al doilea dar al Învierii este bucuria, adevărata bucurie; autentica, cereasca şi permanenta bucurie, bucuria lui Hristos. Pentru aceasta şi marele Pavel spunea mai târziu: „Bucură-te în Domnul, şi din nou bucură-te”, aşadar voi spune „bucură-te”. Şi Biserica, în nenumărate rânduri, dar şi în fiecare Duminică şi în fiecare sărbătoare, accentuează această bucurie a Învierii, această bucurie a Domnului. Poate să fie cineva sărac şi necăjit, dar să o aibă şi să se simtă în Paradis.

„Domnul meu şi Dumnezeul meu”

În continuare le-a dat Duhul cel Sfânt pentru ca Apostolii şi Ucenicii să înţeleagă Învierea. Căci Învierea este evenimentul ieşirii din mormânt şi noi nu putem cu vasele şi cu organele pe care le avem la momentul de faţă, să înţelegem acest mare şi minunat eveniment. A venit aşadar Toma în a opta zi – ca astăzi, am spune – fiindcă a lipsit de la prima apariţie a Domnului. S-a temut mult şi a plecat departe de Ierusalim. S-a temut de iudei. Şi Hristos a spus înainte de patima Sa: „Dacă pe Mine m-au prigonit, şi pe voi vă vor prigoni”. Şi de vreme ce a văzut că au început să-l prigonească şi să-L răstignească pe Hristos, a spus: „Este rândul nostru [să fugim]!”. Şi a fugit departe. 

Dar s-a întors la Ucenici şi la Apostoli. Aceştia i-au spus despre Învierea; acesta, precum spune şi Sinaxarul, nu credea pe Ucenicii care au văzut pe Cel înviat, aşadar nu va crede în Înviere, şi nici în Cel înviat. Şi are dreptate, deoarece nimeni nu s-a înviat pe sine. Şi Iisus şi Profeţii au înviat. Dar Iisus este Dumnezeu-Omul, este Domnul tuturor puterilor, Împăratul creaturii şi al inimilor noastre.

Şi [Domnul] l-a invitat pe Toma să-l pipăie, deoarece Învierea este realitate palpabilă şi de pipăit, şi chiar dacă noi o contestăm, ea s-a petrecut şi acest fapt este cel mai important. Şi Toma atunci a strigat: „Domnul meu şi Dumnezeul meu”, ce declară credinţa şi în dumnezeire, în firea dumnezeiască şi în cea umană a lui Hristos.

„Fericiţi sunt cei ce nu au văzut, dar au crezut”

Domnul însă l-a mustrat cu dragoste şi i-a spus: „Fiindcă m-ai văzut, ai crezut. Fericiţi sunt cei ce nu au văzut, dar au crezut”. Şi Ioan a scris în Evanghelie şi termină [astfel]: „ca să credem că Iisus este Fiul lui Dumnezeu, şi crezând să avem viaţă în numele Lui”. Al treilea dar şi ultim al Învierii este credinţa. Organ dumnezeiesc şi ceresc, mare dar. Din păcate nu toţi oamenii au aceeaşi credinţă.

Fie ca Hristos Cel înviat, cu rugăciunile Apostolului Toma să ne binecuvânteze cu darurile Sale: cu pacea, cu bucuria şi cu credinţa aceluia.

Hristos a Înviat!

[traducere din neo-greacă de Alexandru PRELIPCEAN, după: Arhim. Ananias Koustenis, To kirigma tis Kiriakis, tom. A: Triodio-Pentakostario, Ekd. Akti, Leukosia, 2009, pp. 123-126, predica: „Eirini, hara kai pistis, ta dora tou Anastantos”. Menţionăm că ideile pasajelor sunt inserate de cătretraducător]