Sărindarele de obşte, sărindarele particulare, pomelnicul anual

Grija neîntreruptă pentru soarta morţilor este una din datoriile creştineşti cele mai mari. Nimic nu-L pleacă mai mult pe Dumnezeu spre iertarea celor răposaţi ca rugăciunile preotului la Sfânta Liturghie. Atunci se pomenesc numele celor vii şi mai ales a celor morţi, care nu au putinţa să se roage singuri. Sângele lui Hristos, care se varsă spre mântuirea tuturor, mântuieşte de păcate şi pe morţii noştri. Pentru pomenirea lor la Sfânta Jertfă se dau anumite slujbe:

Sărindarele obşeşti - acelea care se dau la sfinţirea unei biserici, a unei fântâni, sau când se face preot nou în sat. Preotul săvârşeşte atunci 40 de Liturghii, neîntrerupt, la care pomeneşte viii şi morţii creştinului care a dat pomelnicul. La sfârşitul celor 40 de Liturghii se face parastas şi se pomenesc morţii tuturor credincioşilor care au dat pomelnice.

Sărindarele particulare- sunt pomenirile la 40 de liturghii răzleţe. Creştinul scrie în pomelnic un singur răposat, sau pe toţi, iar alteori pune şi numele celor vii. Se mai dau sărindare pentru sporul casei şi binele familiei.

Pomelnicul anual - cu vii şi morţii, se cheamă acela pe care-l dă credinciosul preotului ca să-l pomenească la toate Liturghiile din timpul anului. Pomelnicul anual se dă mai ales la mănăstiri, pentru că acolo se săvârşeşte în fiecare zi Sfânta Liturghie.

Prinoasele care se dau pentru sufletul mortului

În ce stare te-a găsit moartea, în aceea te afli, scrie un părinte bisericesc. Adică, de te va găsi moartea mântuit, vei moşteni împărăţia veşnică, iar de te află în păcate, chinurile iadului sunt partea ta. Deci mortul nu poate să-şi mai schimbe starea de dincolo. O singură scăpare mai este. Ne-o arata ''Mărturisirea Credinţei Ortodoxe'', care spune: ''Credinţa ne învaţă că un mare număr de păcătoşi, care s-au căit în clipa de pe urmă, sunt scăpaţi din iad prin rugăciunile şi milosteniile celor vii''.

Prin rugăciunile celor vii înţelegem:  rugăciunile preotului la Sfânta Liturghie, rugăciunile noastre, ale fiecăruia, pentru răposaţi şi parastasele pentru pomenirea morţilor. Pomelnicele morţilor pe care le dăm preotului la Sfânta Liturghie să fie însoţite de o prescură (din care se scoate Trupul Domnului la Sfânta Jertfă), de o lumânare (ca să aibă mortul parte de lumină) şi de vin (din care se pregăteşte Sângele Domnului).

Parastaselese însoţesc de colivă îndulcită cu miere sau zahăr, căci coliva închipuieşte nădejdea noastră în învierea celui răposat, iar mierea şi zahărul, credinţa noastră în  viaţa tihnită şi plăcută a mortului. De asemenea se însoţesc de colaci, vin şi lumânări, care închipuiesc Trupul, Sângele şi Lumina lui Hristos. Apoi tămâie şi untdelemn - toate jertfe plăcute Domnului.

Prin milostenii înţelegem: mâncarea ce urmează după parastas, vasele, hainele, banii, şi orice alte bunuri date de pomană pentru sufletul răposatului. Se cuvine însă ca aceste pomeni să fie împărţite săracilor, nu rudelor noastre sau celor avuţi, căci atunci pomana nu-i deplină şi deci nu-i primită. Iar pomana să o facem cu dragoste şi cu râvnă, nu pentru ochii lumii, sau din silă.

Acatiste, privegheri şi rugăciuni la toată cererea

'' Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi'', zice Domnul. Adevăratul credincios ascultă numai această chemare. El caută alinarea nevoilor şi împlinirea cererilor sale numai la Dumnezeu. Biserica îi pune la îndemână toate mijloacele. Între aceste mijloace sunt şi următoarele slujbe şi rugăciuni:

Acatistele- sunt slujbe anumite, care se pot citi şi la cererea credinciosului, pentru feluritele sale nevoi. Să spună dar, preotului, ce acatist crea să-i citească. La acatist aducem: pomelnicul viilor, tămâie şi untdelemn, şi le dăm preotului.

Privegherile- sunt tot slujbe pentru binele şi sporul casei, pentru boală sau pentru o mare nevoie. Ele se fac seara, în orice zi, dar mai ales în posturi. Când vrem să facem priveghere, aducem la biserică: 5 pâini sau 5 prescuri, puţin grâu, o sticlă cu vin şi una cu untdelemn. După ce le binecuvintează preotul luam o parte din ele acasă. Prescurile şi vinul le folosim la mâncare, untdelemnul îl ardem în candelă, iar grâul îl amestecăm în sămânţă.

Rugăciunile la toată cererea- le face preotul în biserică atunci când săvârşeşte Sfânta Liturghie. Aceste rugăciuni se fac pentru boală, pagubă, călătorie, vrăjmaşi şi pentru orice trebuinţă. Credinciosul spune preotului pentru ce să se roage, iar el ştie ce să facă. La începutul Sfintei Liturghii ducem preotului prescuri, din care el va scoate o părticică, pe care o dăm celor bolnavi, sau o mâncăm noi înşine, înainte de masă.

(http://www.sfantuldaniilsihastrul.ro)