Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Despre Sf. Sava cel nou din ţinutul Kalimnului se cunosc prea puţine în spaţiul românesc. Viaţa sa exemplară, îndemnurile sale stăruitoare la înţelegerea chemării şi vieţii monahale, râvna cu care slujea lui Dumnezeu şi oamenilor l-au numărat între marii sfinţi contemporani ai Bisericii, alături de alte chipuri arhicunoscute. A fost un adevărat următor al îndemnului hristic cel ce voieşte Să-mi urmeze, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze. Din cinstitele sale moaşte a ieşit un fum dens, plin de mireasmă duhovnicească, ce până astăzi se simte la mănăstirea Tuturor Sfinţilor din Kalimnos, unde sunt depuse spre închinare.
Viaţa Sfântului Sava
Sfântul Sava cel nou, care a trăit în Kalimnos, s-a născut în anul 1862 în Iraclia Traciei, din părinţi săraci şi simpli, Constantin şi Smaragdis. A primit la botez numele de Vasile. Încă de mic a fost cuprins de dorul şi dragostea pentru filosofia cea înaltă şi adevărată, pe care creştinismul o oferea. Se ferea de orice lucru care i-ar fi putut păta sufletul şi trupul. Tatăl acestuia, ca orice părinte, era preocupat de viitorul copilului său, şi pentru aceasta s-a decis să-i deschidă un mic magazin. El nu putea să înţeleagă la ce obligaţii şi la ce restrângeri îşi obliga propriul fiu. Tânărul Vasile nu era interesat de bogăţia cea lumească, ci era cuprins de dorinţa pentru cele duhovniceşti. Cuvintele pe care le-a ascultat la Sf. Liturghie Cel ce voieşte să îmi urmeze, să se lepede de sine să-şi ia crucea şi să-mi urmeze (Mt 16:24), l-au însufleţit şi mai mult. La vârsta de 12 ani, a lăsat cheia de la magazin pe o piatră şi a plecat în port, cu scopul de a se face străin pentru pământul său, aşa cum s-a făcut şi Iisus Hristos pentru lume. A ajuns în Sf. Munte Athos, la schitul Sfintei Ana. Îşi dă seama că drumul pe care merge este greu şi că va avea ispite multe. Aici diavolul îl macină cu gândul că a plecat de acasă fără binecuvântarea părinţilor, arătându-i-se şi spunându-i chiar: Sava, te-am învins! La Sf. Ana va trăi în ascultare, în învăţarea scrierilor sfinte şi a muzicii bizantine. După 12 ani de vieţuire, se decide să se întoarcă la părinţii săi. După reîntoarcerea în pământul său, pleacă în 1887 la Ierusalim, iar de aici ajunge la Hozeva, unde în 1890, este tuns în monahism de către egumenul Calinic. După patru ani, în 1894, este trimis de egumenul Calinic la schitul Sf. Ana din Sf. Munte Athos, iar în 1897 s-a reîntors.
Să ştii Gherasime, că părintele Sava este un om sfânt
În 1902 a fost hirotonit diacon, iar anul viitor preot, de către mitropolitul Nicodim al Dikesariei. În 1906, urmează pentru un an cursurile facultăţii de Teologie. Aici îl va cunoaşte pe arhiepiscopul Atenei şi al întregii Elade, pe Hrisostom Papadopoulos, care era şi profesor la facultatea de Teologie. În una din convorbirile cu ucenicul său, Gherman Zervos, arhiepiscopul Hrisostom îi spune: „Să ştii Gherasime, că părintele Sava este un om sfânt”. Din 1907 până în 1916 revine la Hozeva, unde îşi continuă nevoinţele.
Faptele minunate din insula Eghina
Împotriva voinţei sale, în 1916 se întoarce în Grecia, ajungând în insula Patmos. Aici s-a nevoit pentru o perioadă de doi ani, ca apoi să se reîntoarcă pentru a treia oară în Sf. Munte Athos. Se ocupa aici de aprovizionarea cu culori şi cele necesare pentru icoane. De la Athos pleacă în insula Eghina, unde îl întâlneşte pe Sf. Nectarie de Eghina şi leagă o frumoasă prietenie. Timp de şase ani, vieţuieşte aici, având ca preocupări muzica bizantină şi pictarea de icoane. La Mănăstirea Sf. Treimi se petreceau fapte minunate. Astfel, unii din fraţii acelei mănăstiri descriu cum au auzit doi bărbaţi care vorbeau din morminte. Când l-au căutat pe părintele Sava, nu l-au găsit la chiliei, ci la cimitir, vorbind cu Sf. Nectarie. Părintele Sava a cerut egumenului să nu-l deranjeze vreme de patruzeci de zile, cât timp se va găsi închis în chilia sa. După cele patruzeci de zile, egumenul a deschis uşa de la chilie şi l-a găsit pe părintele Sava având în mână icoana Sf. Nectarie. Egumenul surprins a spus că nu este bine să facă aceasta, de vreme ce Sf. Nectarie nu era nici canonizat, nici atât de cunoscut. Atunci părintele Sava i-a răspuns: Eşti dator să faci ascultare. Să iei icoana şi să o aşezi la iconostas şi voile lui Dumnezeu să nu le judeci!
Viaţa la Kalimnos şi ultimele cuvinte: Domnul, Domnul, Domnul
La Mănăstirea Tuturor Sfinţilor din Kalimnos se dorea venirea unui egumen, însă acesta nu apărea. Un părinte sporit duhovniceşte, pe nume Ierotei, a spus monahiilor de la acea mănăstire: Nu vă speriaţi, va veni în curând cel ce este mai mare ca mine! Bătrâna maică Tecla, a văzut într-un vis cum părintele Ierotei l-a luat pe Sava şi l-a dus până la mănăstire, unde era atunci regiunea stâncoasă şi neroditoare şi i-a spus: Uite, aici vei construi. Auzi, părinte al meu, aici vei construi! Într-adevăr, în puţin timp a sosit părintele Sava la Sf. Mănăstire a Tuturor Sfinţilor. De la început, apăruse o problemă: părintele Sava era un doritor al liniştei, al isihiei şi gălăgia îl deranja. Fuge de aici, însă după 15 zile înţelege că voia lui Dumnezeu este să locuiască la Kalimnos şi să-L adeverească pe Acesta prin viaţa sa acolo. Se îndeletnicea cu slujbele, cu predicarea prin cuvinte şi mai presus, prin însăşi viaţa sa. Ajuta pe văduve, pe orfani şi pe săracii din insulă. Aici a petrecut nu mai puţin de 22 de ani în smerenie, asceză şi jertfă, astfel încât modelul său angelic a ajuns cunoscut departe. Pleacă la Domnul în 1947, ultimele sale cuvinte fiind Domnul, Domnul, Domnul. În aprilie 1957, la cererea mitropolitului Isidor al Leroului, Kalimnului şi al Astipalaias cinstitul său trupul a fost dezhumat. Mirare a fost pentru toţi, când din mormântul părintelui Sava a ieşit un fum dens cu bună mireasmă, iar trupul său era nestricat. Cei prezenţi la acest eveniment, au aclamat îndelung: Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, iar în curând trupul său a fost depus la mănăstirea Tuturor Sfinţilor, pentru a simţi prezenţa şi lucrarea harului lui Dumnezeu în lume.
Învăţături pentru monahi
Din scrierile şi cele predicate de Sf. Sava cel nou, se evidenţiază cuvintele adresate monahilor, prin care îi determina să-şi înţeleagă rostul şi chemarea spre monahism. Iată, mai jos, ce le adresează: „Monah este cel care păzeşte fecioria şi neîntinarea trupului şi a gurii sale şi are sufletul pătruns şi îşi aminteşte în mod neîncetat de moarte. Monah este cel care este modest cu adevărat... Monah este cel care se îndoliază şi îşi plânge păcatele sale şi nu are grijă să se gândească la păcate care aparţin altora, nici să condamne păcatele cuiva, nici să se înfurie, ci să aibă răbdare după mulţumire”.
„Toată viaţa Sfântului a fost un dar pentru sporirea duhovnicească”
Foarte mulţi, din cei ce l-au cunoscut şi s-au bucurat de binecuvântarea întâlnirii cu Sf. Sava, au dat mărturie despre modul de viaţă şi viziunea teologică a sa. Iată câteva din aceste mărturii: „Ca un părinte duhovnicesc a trăit cu intensitatea «însuşirea Duhului Sfânt şi confiscarea acestuia». În chipul duhovnicesc al Sfântului Sava se întâlnesc două elemente. «Abandonarea sa» şi «puterea crucii sale»... În slujirea iubirii, Sfântul Sava s-a distins după harul cel viu al lui Hristos şi viaţa lui a hrănit şi a adăpat pe toţi locuitorii insulei Kalimnos. Toată viaţa Sfântului a fost un dar pentru sporirea duhovnicească”. Să o imităm şi noi în aproape!
(Alexandru PRELIPCEAN, Tesalonic – Grecia)
