Antimisul este un acoperământ liturgic pe care sunt reprezentate punerea în mormânt şi patimile lui Hristos. El se păstrează în Sfântul Altar, pe Sfânta Masă, sub Sfânta Evanghelie. Originea antimisului datează din vremea persecuţiilor împotriva creştinilor. Ţinând seama că în primele secole creştinii săvârşeau Sfânta Liturghie pe mormintele martirilor, care serveau ca altar de jertfă şi că de multe ori, din cauza năvălirii persecutorilor în timpul oficierii Sfintei Liturghii, aceştia înfăşurau Sfintele Daruri într-o pânză pentru a-şi continua slujba în alt loc, s-a ajuns să se pună în această bucată de pânză părticele din moaştele martirilor.
Antimisele se sfinţesc prin ungerea cu Sfântul şi Marele Mir şi poartă semnătura episcopului. Preotul primeşte antimisul de la episcopul său, a cărui semnătură garantează nu numai existenţa unei comunităţi euharistice locale, ci şi comuniunea sacramentală ce există între el şi preot.
Sfinţirea antimisului o poate face numai episcopul. Fără antimis nu se poate săvârşi Sfânta Liturghie. În sfântul antimis se păstrează un burete, cu care se adună părticelele căzute din întâmplare de pe sfântul Disc.
În timpul Liturghiei catehumenilor, antimisul se desface (pentru că la sfârşitul Sfintei Liturghii este împăturit) şi pe el se aşează discul şi potirul cu cinstitele Daruri, ce urmează a fi sfinţite. După sfinţirea darurilor şi împărtăşirea cu ele, sfântul antimis se împătureşte şi pe el se aşează Sfânta Evanghelie.
Atunci când Sfânta Liturghie se oficiază în aer liber, antimisul ţine locul Sfintei Mese (după cum îi arată şi numele – ante mensa = în locul mesei). În primele secole episcopul sfinţea o piatră ce conţinea sfintele moaşte, piatra ce era pusă pe masa altarului. În cazul în care se dorea ca Liturghia să fie oficiată în afara lăcaşului de cult, preotul era nevoit să ia cu el şi piatra cu moaşte, lucru incomod. Aşa s-a ajuns ca piatra cu moaşte să fie înlocuită de o pânză cu moaşte, adică antimisul din zilele noastre.
Antimisul simbolizează mormântul Mântuitorului, precum şi giulgiul în care a fost înfăşurat trupul Domnului la punerea Sa în mormânt.
(Adrian Cocoşilă, sursa: www.crestinortodox.ro)