La cina cea de Taina, joi seara, după ce a împlinit toată rânduiala privitoare la Pastile evreieşti, după ce a prefăcut pâinea în Trupul Său, iar vinul în scump sângele Sau, Iisus a poruncit Sfinţilor Apostoli să săvârşească şi ei ceea ce a săvârşit Învăţătorul lor dumnezeiesc, adică le-a poruncit să săvârşească Sfânta Liturghie: "Aceasta să faceţi întru pomenirea mea" (I Cor. II, 24)
În felul acesta prin mijlocirea Apostolilor, a Episcopilor şi a Preoţilor, Mântuitorul Hristos a împlinit şi va împlini până la sfârşitul lumii, sarcina lui de mare Preot, nemuritor, obligat de jurământul lui Dumnezeu să jertfească pâine şi vin după rânduiala lui Melchisedec.
Să urgisim păcatul oricând şi sub orice formă şi să îndrăgim mai mult baia sufletului şi mântuirea
În toate Duminicile dar mai ales în duminica Sfântului Paşti Biserica se bucura de puterea neînchipuit de mare pe care a primit-o în Ziua Învierii, când spre seară, Iisus Domnul cel înviat, a suflat peste faţa Apostolilor, asemenea cum Dumnezeu Tatăl când a creat pe Adam a suflat în faţa lui suflare de viaţă.
Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan, martor ocular ne asigura în scrisul său: "a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt: cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţinea vor fi ţinute" (Ioan 20, 22)
Iată ce hotărâre ne îndeamnă Biserica să luăm acum: să urgisim păcatul oricând şi sub orice formă şi să îndrăgim mai mult baia sufletului şi mântuirea.
Cât de frumoasă este imaginea în care Sfântul Apostol Pavel compară natura Bisericii, cu figura unei Mirese pe care Hristos Domnul o iubeşte cu o căldură jertfelnică: “Hristos a iubit Biserica şi s-a dat pe sine (morţii) pentru ea, ca s-o sfinţească... şi ca s-o înfăţişeze sieşi – Biserica mărită, neavând pată, ori altceva de acest fel, ci ca să fie sfântă şi fără de prihană” (Efeseni 5, 25 - 27)
Pe cruce coasta lui Hristos cel mort a fost străpunsă de suferinţa unui ostaş roman. Din coasta lui a curs îndată sânge şi apă. (Ioan 19, 34)
Hristos este Adam cel Mare (I Cor. 19, 34)
Eva a fost făcută din coasta luată din trupul lui Adam, cel vechi pe când era cufundat într-un somn adânc.
Eva cea noua este Biserica. Ea s-a născut, din coasta Noului Adam pe cruce.
Sângele ieşit din coasta lui Hristos continuă să curgă în Jertfa Euharistică. Apa ieşită odată cu sângele din coasta Domnului continuă să curgă în Taina Sfântului Botez. Aceste două râuri, călătoare de viaţă, Mântuitorul le-a dat viaţă Miresei Sale, adică Bisericii.
Aşa au gândit şi Sfinţii Părinţi şi nu fără temei, inspiraţi fiind de Duhul Sfânt.
Sfintele Paşti ne deschid un viitor nou
Sfintele Paşti sunt pentru noi mai mult decât un mare eveniment al trecutului, căruia în fiecare an îi serbăm amintirea. Ele ne deschid un viitor nou, acela al vieţii veşnice. Noi creştinii suntem apreciaţi în timpul în care trăim acum, după înţelesul pe care îl dăm vieţii de pe pământ. Existenţa noastră de aici ia înfăţişarea convingerii pe care o avem în viitorul nostru ultim că poate fi moarte sau viaţă.
Sfântul Apostol Pavel îi îndeamnă pe creştinii din Coneret şi indirect şi pe noi, să fim de fapt ceea ce suntem de drept.
De drept, după Botez, suntem făpturi noi, îmbrăcaţi în Hristos, curăţiţi de toată întinăciunea păcatului.
“Dar v-aţi spălat, dar v-aţi sfinţit, dar v-aţi îndreptat în numele Domnului nostru Iisus Hristos şi în Duhul Dumnezeului Nostru” (I Cor. 6.11)
Praznicul Biruinţei lui Hristos asupra morţii şi asupra iadului să însemneze pentru noi toţi ziua biruinţei noastre asupra “omului celui vechi”, asupra păcatului, iar Dumnezeu să înflăcăreze inimile noastre de iubire pentru El, ştiind că cine iubeşte pe Dumnezeu cu sinceritate, acela iubeşte şi pe fraţii săi.
(Arhimandrit Nicodim)