Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Să ştiţi că nici un lucru de la întemeierea lumii şi până la sfârşitul veacurilor nu este mai înfricoşat ca venirea Domnului la Judecata de apoi. Nici îngerii nu pot să ne spună cu de-amănuntul despre acea preaînfricoşată venire a Domnului, când va judeca toate neamurile pământului de la Adam şi până la sfârşitul lumii. Noi, fiind prea neputincioşi şi nepricepuţi, nu vom putea vorbi despre acea negrăită spaimă şi înfricoşătoare venire a Domnului.
„Şi va trimite pe îngerii Săi, cu sunet mare de trâmbiţă”
În Sfânta Evanghelie şi din cele ce arată dumnezeiasca Scriptură, precum şi din învăţăturile Sfinţilor Părinţi despre Judecata zilei celei mari, vom însemna aici câteva învăţături după a noastră slabă pricepere despre venirea Domnului la Judecata de apoi. Şi vom arăta mai întâi cu mărturii din Sfânta Scriptură, în ce chip va veni Domnul şi care vor fi primele semne ale venirii Lui. Primele semne care vor vesti venirea Domnului la Judecată vor fi trâmbiţele cele cereşti. Acest adevăr ni-l arată Mântuitorul, zicând: Şi va trimite pe îngerii Săi, cu sunet mare de trâmbiţă (Matei 24, 31).
De aceea şi Sfântul Prooroc Sofonie a numit ziua Judecăţii de apoi "ziua trâmbiţei şi a strigării" (Sofonie 1, 16). Marele Apostol Pavel, despre învierea morţilor şi glasul trâmbiţei cereşti, zice: Deodată, într-o clipeală de ochi, la trâmbiţa cea de apoi; căci trâmbiţa va suna şi morţii vor învia nestricăcioşi. Şi în alt loc, arătând că trâmbiţele vor însoţi pe Domnul la Judecată, zice că: Însuşi Domnul, întru poruncă, la glasul arhanghelului şi întru trâmbiţa lui Dumnezeu, se va pogorî din cer (I Corinteni 15, 52-53; I Tesaloniceni 4, 16).
Învierea morţilor
Sfântul Ierarh Grigorie Teologul, arătând tăria glasului şi puterea acelor trâmbiţe care vor anunţa venirea Domnului, zice: "Înfricoşat este glasul trâmbiţelor, la care se supun stihiile, care despică pietrele, care vor deschide mormintele, care vor descoperi cele mai dedesubt, care vor zdrobi şi vor sfărâma porţi de aramă şi vor dezlega şi vor risipi legăturile morţii".
Al doilea semn, care se va arăta după sunarea cea cu mare strigare a trâmbiţelor, va fi învierea morţilor. Dar oare, fraţii mei, în ce fel vor fi trupurile drepţilor şi ale păcătoşilor la învierea cea de apoi? Oare vor învia aşa cum le punem noi în sicrie şi în morminte? Nu, căci mare deosebire vor avea trupurile oamenilor la învierea cea de apoi de trupurile de acum. Trupurile drepţilor, în vremea Judecăţii de apoi, vor fi împodobite cu patru daruri alese: cu darul strălucirii, al uşurimii, al subţirătăţii şi al nepătimirii. Deci fiecare trup al celor drepţi, cu nemăsurată rază ca soarele va străluci, după cum şi Însuşi Stăpânul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos a zis: Atunci drepţii vor străluci ca soarele întru Împărăţia Tatălui lor (Matei 13, 43).
Trupurile înviate
Prea minunată va fi atunci acea uşurime şi lesne mişcare a trupurilor drepţilor încât să poată umbla în fiecare parte a lumii după voia lor, fiindcă nici o întârziere nu le va pricinui lor greutatea. Aceasta o arată şi înţeleptul Solomon care zice: Ca nişte scântei care se lasă pe mirişte aşa vor fi (Înţelepciunea lui Solomon 3, 7) căci scânteile când sunt purtate de vânt, pretutindeni cu mare uşurinţă se răspândesc.
Trupurile drepţilor vor avea şi subţirătate, încât cu toată lesnirea să poată trece prin celelalte materii. Aşa a trecut trupul Stăpânului nostru Iisus Hristos după înviere, prin acea piatră mare care zăcea deasupra mormântului, fără a rupe peceţile şi a intrat prin uşile încuiate în casa în care erau ucenicii adunaţi de frica iudeilor, ca un duh preasubţire care nici în ziduri nu se ţine, nici în uşi nu se împiedică.
Despre aceste patru daruri ale trupurilor înviate, Sfântul Apostol Pavel zice: Se seamănă întru stricăciune, înviază întru nestricăciune (I Corinteni 15, 42). Iată darul nepătimirii. Se seamănă întru necinste, înviază întru slavă. Iată darul strălucirii. Se seamănă întru slăbiciune, înviază întru putere. Iată darul uşurimii. Se seamănă trup firesc, înviază trup duhovnicesc (I Corinteni 15, 43-44). Iată darul subţirătăţii.
