Pământule rodnic, pământule sfânt,
Tu care mi-eşti leagăn, cămin şi mormânt,
Ridică spre focul aceleaşi stele
Credinţele tale, credinţele mele.

Evlavie ţie, pământule bun!
În sânul tău doarme trecutul străbun
Păstrând, pietre scumpe din vremile-acele,
Comorile tale, comorile mele.

Când gemi sub copite de cal frământat,
De graniţi duşmane adânc sfâşiat,
Se zbat în furtună mâniilor grele
Durerile tale, durerile mele.

Învolbură-n mine viteze puteri!
Iar când voiu fi vrednic ţărână să-mi ceri,
Pe groapa-mi uitată să creşti viorele:
Iubirile tale, iubirile mele.

Din clocotul inimii stinse să-mi faci
Umbroasele coroane de falnici copaci,-
Prin mândrele vârfuri să urci către stele
Nădejdile tale, nădejdile mele.

(Nichifor Crainic)

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Cântecul pământului.

Comentarii