Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Oare credeţi că nu ar fi fost la îndemâna lui Hristos, să-i strivească pe cei ce-L umileau şi-L batjocoreau sau să alunge cu puterea-I pe diavolul care-L ispitea,
arătându-i neputinţa trupului omenesc ("De eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, zi ca pietrele acestea să se prefacă în pâini" - Matei 4, 3) , împingându-L către omeneasca slavă deşartă ( "Dacă Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te în jos, că scris este: Îngerilor Săi va porunci pentru Tine şi Te vor ridica pe mâini, ca nu cumva să izbeşti de piatră piciorul Tău" - Matei 4,6) , încercându-L şi cu ispitirea de Dumnezeu? Şi aşa cum minunat scria Sfântul Maxim Mărturisitorul "Neputând vrăjmaşul să-L facă pe Domnul să calce porunca iubirii de Dumnezeu, prin cele ce I le-a făgăduit în pustie, s-a străduit pe urmă, după ce El a venit în lume, cu ajutorul nelegiuiţilor iudei, să-L facă să calce porunca iubirii de oameni."
Adică, tot ce I-au făcut necredincioşii, doar să-L facă să răspundă ticăloşiei şi urii lor prin urgie şi forţa, adică prin neiubirea de oameni, şi de ar fi fost aşa, Hristos ar fi căzut din dragostea Tatălui şi El însuşi ar fi călcat prima poruncă a Legii. Şi lumea nu ar mai fi aflat că diavolul este înfrânt de iubirea de Dumnezeu (urmându-i lui Hristos neabătut poruncile) şi de iubirea de oameni. Doar aşa iubirea învinge ura, căci nu există cetate oricât de întărită a răului, ale cărei porţi să nu se năruiască înaintea iubirii de Dumnezeu şi înaintea iubirii de oameni. De aceea în Epistola 1 către Corinteni scria Sfântul Apostol Pavel:
"De-aşi grăi în limbile oamenilor şi ale Îngerilor, iar dragoste nu am, făcutum-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi de-aş avea darul proorociei, şi tainele toate le-aş cunoaşte, şi orice ştiinţă, şi de-aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Şi de-aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic
nu-mi foloseşte. Dragostea îndelung rabdă, dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţa, nu căuta ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată" (13, 1-8) .
„Să ne învăluim răutatea în iubire şi să nu urâm pe nici unul care ne tulbură şi pizmuieşte”
Cine a fost mai hulit şi mai batjocorit decât Iisus Hristos Dumnezeu? Şi cu toate acestea, El niciodată nu a ripostat şi nici măcar nu a întrebat de ce. Nu a întrebat, pentru că ştia, că prigonitorii sunt uneltele diavolului, sărmani care nu mai ştiau ce fac şi îmbătaţi de răutatea demonilor, strigau cu toţii: "Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!" Pentru acest motiv porunca lui Hristos dată nouă, este să iubim pe vrăjmaşii noştri. Să luăm învăţătură de la Hristos, Care, la vremea cumplitei Sale batjocoriri şi umiliri, nu numai că nu a răspuns la rău cu rău, ci S-a rugat Tatălui Ceresc, rugîndu-L să-i ierte pe cei ce-L omorau: "Iartă-i, Doamne, că nu ştiu ce fac. Nu le socoti lor, Doamne, păcatul acesta". Deci, nici noi nu trebuie să ne răzbunăm pe cei ce ne fac rău, ci în primul rând trebuie să-i compătimim, şi să ne rugăm pentru binele şi ajutorul lor.
Seamănă cumva această pildă, cu cele ce scrie Sfântul Mare Apostol Pavel în Epistola către romani la capitolul 8, 35-39:
"Cine ne va despărţi pe noi de iubirea lui Hristos? Necazul sau strâmtorarea sau prigoana sau foametea sau lipsa de îmbrăcăminte sau primejdia sau sabia. Precum este scris: Pentru Tine suntem omorâţi toată ziua, socotiţi am fost ca nişte oi de junghiere. Dar în toate acestea, suntem mai mult decât biruitori prin Acela care ne-a iubit. Căci, sunt încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi, nici puterile, nici înălţimea, nici adâncul şi nici o altă făptură nu va putea să ne despartă pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea întru Iisus, Domnul nostru".
De aceea să ne învăluim răutatea în iubire şi să nu urâm pe nici unul care ne tulbură şi pizmuieşte în cale, ci să ne rugăm pentru el şi să-l iubim, căci Dumnezeu este iubire! şi de nu aveţi frică de Dumnezeu, căci scris este "cu măsura cu care măsuraţi, vi se va măsura" , luaţi măcar seama, că tot scris este, că "cele ce ochiul nu a văzut şi urechea nu a auzit şi la inima omului nu s-au suit, pe acelea le-a gătit Dumnezeu celor ce Îl iubesc pe El". Iar Dumnezeu atât de mult a iubit lumea, încât pe Fiul Său, Cel Unul Născut, L-a dat lumii, ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică!
