Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
„Ce voiţi să vă fac? Iar ei I-au zis: Dă-ne nouă să şedem unul de-a dreapta Ta şi altul de-a stânga Ta, întru slava Ta” (Marcu 10, 36-37)
Cererea celor doi Apostoli, Iacob şi Ioan, fiii lui Zevedeu din Evanghelia de duminică: „Învăţătorule, voim să ne faci ceea ce vom cere de la Tine. Iar El le-a zis: Ce voiţi să vă fac? Iar ei au zis: Dă-ne nouă să şedem unul de-a dreapta Ta, şi altul de-a stânga Ta întru slava Ta” (Marcu 10, 35-37).
Ispita slavei deşarte cum a îndrăznit a se apropia chiar şi de ucenicii Domnului? Nu este de nici o mirare acest lucru, căci diavolul încă în Rai fiind a ispitit pe protopărinţii noştri Adam şi Eva tot cu ispita mândriei şi a slavei deşarte. Că auziţi ce spune şarpele Evei: Nu, nu veţi muri! Dar Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul (Facere 3, 4-5).
Păcatul mândriei
Diavolul şi îngerii lui au fost izgoniţi din cer tot pentru păcatul mândriei şi al slavei deşarte, căci cugetau să se facă asemenea cu Ziditorul lor, Care i-a adus din nefiinţă întru fiinţă. Iată ce zice dumnezeiasca Scriptură despre aceasta: Tu care ziceai în cugetul tău: Ridica-mă-voi în ceruri şi mai presus de stelele Dumnezeului celui puternic voi pune jilţul meu! În muntele cel sfânt voi pune sălaşul meu, în fundurile laturei celei de miazănoapte. Sui-mă-voi deasupra norilor şi asemenea Celui Prea Înalt voi fi (Isaia 14, 13-14). Vedeţi, fraţilor că păcatul mândriei şi al slavei deşarte a fost pricina căderii satanei şi a îngerilor celor de un gând cu el?
Cu acest păcat greu şi urât de Dumnezeu a înşelat diavolul şi pe strămoşii noştri în rai, iar de atunci şi până azi nu încetează a ispiti pe oameni cu tot felul de încercări, dar mai ales cu ispita mândriei şi a slavei deşarte, pe care Preabunul Dumnezeu o urăşte atât de mult.
Slava deşartă este începutul mândriei
Ce este slava deşartă? După învăţătura sfinţilor Părinţi, slava deşartă este începutul mândriei şi "numai atâta deosebire este între ele, câtă deosebire are copilul de bărbatul desăvârşit şi grâul de pâine" (Filocalia, vol IX, Sf. Ioan Scărarul, Cuvântul 22, Bucureşti, 1980). Pe slava deşartă cu "vaiul" o ameninţă Domnul zicând: Vai vouă, când toţi oamenii vă vor vorbi de bine (Luca 6, 26). "Gîndul slavei deşarte este prea subţire şi cu lesnire stă pe ascuns lângă isprăvile faptelor bune şi nu mică nevoinţă trebuie spre a se izbăvi cineva de slava deşartă" (Ibidem). Cum poate cineva a se izbăvi de fiara aceasta cu multe capete a slavei deşarte? După învăţătura Sfântului Ioan Scărarul, slava deşartă o izgoneşte de la sine, cel ce în tot locul şi lucrul se defaimă pe sine, cel ce suferă cu vitejie ocările şi defăimările altora, cel ce trece fără de vătămare pe lîngă laude şi cel care aleargă spre slava cea de sus, iar pe cele de aici le socoteşte gunoaie.
Fugi de slavă şi vei fi slăvit
Zice acelaşi sfânt că "începutul neslavei deşarte este păzirea gurii şi iubirea de necinstiri, mijlocul este încetarea tuturor ispitirilor gândite ale slavei, iar sfârşitul este ca pe cele ce ajută la necinstire să fie primite înaintea oamenilor din inimă" (Ibidem). Numai acela are înţelepciune smerită, care lucrează toată fapta bună cu scopul de a plăcea lui Dumnezeu, după cum ne învaţă şi Sfântul Apostol Pavel, zicând: Ori de mâncaţi, ori de beţi, ori altceva de faceţi, toate spre slava lui Dumnezeu să le faceţi (I Corinteni 10, 31; Coloseni 3, 18).
La fel şi Sfântul Efrem Sirul ne învaţă următoarele despre slava deşartă: "Sârguieşte-te să fii defăimat şi te vei umple de cinstea lui Dumnezeu. Nu căuta să fii cinstit, plin fiind înăuntru de răni. Ocărăşte-te pe tine, ca să fii cinstit şi să n-o doreşti ca să nu te necinsteşti". Apoi zice: "Cel ce aleargă după cinste, ea fuge dinaintea lui, iar cel ce fuge de dânsa, cinstea aleargă după el şi propovăduitor al smereniei lui i se face înaintea tuturor oamenilor. Fugi de slavă şi vei fi slăvit. Teme-te de mândrie şi te vei mări. Dacă urăşti slava, fugi de cei ce o caută" (Filocalia X, Sf. Isaac Sirul, 1981, Cuvântul 5. Pentru lepădarea de lume).
