Doru POPOVICI

M-am vindecat de multă vreme de admiraţie la adresa nemţilor, ştiţi dumneavoastră, ăia pe care, zice o vorbă clasicizată, ştii că i-ai bătut numai după ce i-ai văzut sub duş. M-am lecuit mai ales de când, până şi în echipele lor, sunt mai mulţi brazilieni şi portughezi decât nemţi. Totuşi, ce naiba-i mână în luptă şi ce-i face să o ţină tot într-o presiune până în ultima secundă? Probabil că au psihologi dintre cei mai buni, hipercalificaţi. Asta spre deosebire de noi care, când auzim de psiholog, mai întâi râdem mârlăneşte, cam ca Becali, apoi, încă mai mârlăneşte, zicem adânc: “Ce psiholog bă, ce-i ăla? Ăl mai bun psiholog sunt iooo!”, şi aşteptăm apoi să “pună presiune” nişte amărăşteni care toată viaţa lor au luat numai pumni în cap (de la tatăl beţiv, de la mama beţivă, de la antrenorul beţiv de la etc. beţiv) şi au fost montaţi psihologic doar cu tot clasicizatele “Focu’ la ei!” şi “Pe ei, pe ei, pe mama lor!”. Dacă n-aţi văzut Getafe – Bayern, mă încumet să afirm că degeaba v-aţi mai bucurat de Liverpool – Arsenal! O demenţă de meci, deschis de “Guriţă”, acelaşi care închisese meciul tur, care de data asta l-a buşit pe Moş Kahn cu o torpilă cu nimic mai puţin reuşită decât lobul de săptămâna trecută. …Şi când mă bucuram eu mai tare de reuşita lui şi de calificarea lui Getafe (dar şi mai şi de golurile de vis ale lui Adi Mutu – apropo: aţi băgat de seamă că pe al doilea l-a dat cu stângul?, Doamne şi ce execuţie!) vine al naibii minut 90+ nu ştiu cât, specialitatea nemţilor, şi o ia “neamţul” Ribery la omor, de-o bagă în aţe: 1-1, prelungiri. …După ce un creştin de brazilian îl driblase şi pe Moşu’, şi, când să facă 2-0, cu poarta goală, a alunecat ca alde Claudiu Răducanu! Nici nu începe bine extra-time-ul, că Getafe face 3-1, cu Moşu’ făcut ţăndări şi cu mine în culmea fericirii. Da, dar când mai erau vreo două minute, se făcu 3-2. Nu-i nimic, tot Guriţă e în semifinale. Numai că, şi prelungirile au un ultim minut, iar Bayern e totuşi echipă nemţească. Aşa că 3-3, ooof, Guriţă, ce-ţi făcură boul acela de fundaş şi panarama de portar? Aşa că nu-mi rămâne decât să sper într-o finală (hai, Bayern, ţin cu voi în semifinală!) în care Adi să termine ce a-nceput Guriţă. Adică pe Kahn.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Oof, Guriţăăă!.

Comentarii