În duminica a patra din Postul Sfintelor Paşti se citeşte pericopa Sfintei Evanghelii cu vindecarea unui tânăr adus la Iisus de tatăl său. Tânărul era stăpânit de "un duh mut", care îl chinuia cumplit.

Această boală grea îl apuca din timp în timp, făcându-l să cadă jos, să se frământe în zvârcoliri chinuitoare, scrâşnindu-şi dinţii, făcând spume la gură, înţepenind. Aceste manifestări ale bolii, venite pe neaşteptate, în afară de suferinţa grea dar trecătoare a spasmelor, ameninţau viaţa copilului, prin aceea că putea să cadă în apă sau în foc, prăpădindu-se astfel un suflet nevinovat.

Apostolii au încercat să-l tămăduiască, dar n-au putut.

Nefericitul tată vine la Mântuitorul Iisus descriind suferinţele fiului său şi zicând: "De poţi ceva, ajută-ne, fie-ţi milă de noi. Iar Iisus i-a zis: De poţi crede, toate sunt cu putinţă celui ce crede. Şi îndată, strigând, tatăl copilului a zis cu lacrimi: Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele" (Marcu 9, 22-24).

Domnul Iisus, mişcat de această suferinţă a fiului, de credinţa tare şi smerită a tatălui său, porunceşte: "Duh mut şi surd, Eu îţi poruncesc, ieşi afară din copil şi să nu mai intri în el. Şi răcnind, şi zguduindu-l cu putere, duhul a ieşit; iar copilul a rămas ca mort, încât mulţi ziceau că a murit. Dar Iisus, apucându-l de mână, l-a ridicat şi el s-a sculat în picioare" (Marcu 9, 25-27).

La întrebarea ucenicilor, de ce n-au putut ei să izgonească duhul cel rău din copil, Iisus le răspunde: "Acest soi de demoni cu nimic nu poate fi scos afară decât numai cu rugăciune şi post" (Marcu 9, 29).

Sf. Evanghelist Matei redă mai pe larg acest răspuns al lui Iisus: "Ci Iisus le răspunse: pentru necredinţa voastră; că de veţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă. Dar acest neam de demoni nu ies decât numai cu rugăciune şi cu post" (Matei 17, 20-21).

Ce învăţăm noi, creştinii, care am ajuns cu ajutorul lui Dumnezeu în această a patra duminică a sfântului şi marelui Post şi care ne pregătim să întâmpinăm cu bună cuviinţă creştinească Patimile, Moartea şi Învierea Domnului Iisus Hristos? Relatarea Sf. Evanghelist Matei, care întregeşte pe aceea a Sf. Evanghelist Marcu ne arată că o credinţă puternică, împreună cu cele două arme ale pocăinţei, rugăciunea şi postul, ajută pe creştin să poată nimici puterea demonilor. Credinţa este acea putere lăuntrică, ce încălzeşte sufletul, îi dă puteri, şi-l face să năzuiască spre desăvârşire.

 

Credinţa l-a vindecat

Credinţa a făcut lucruri mari şi minunate încă de la începutul lumii şi a făcut pe oameni plăcuţi lui Dumnezeu, încă în Legea veche, înainte de venirea Mântuitorului, că toţi câţi au fost drepţi, din credinţă au lucrat şi prin credinţă au făcut fapte mari şi plăcute lui Dumnezeu.

Credinţa a mântuit pe Noe de apele potopului. Pentru credinţă a fost mutat de pe pământ Enoch, ca să nu vadă moarte..., prin credinţă s-au făcut mari şi plăcuţi lui Dumnezeu Avraam, Isac, Iacob şi Moise etc.

Vedem dar, câte a făcut credinţa, încă în Legea veche, vedem cum prin credinţă se poate face omul plăcut lui Dumnezeu, că credinţa, ca şi iubirea, toate le poate, ceea ce şi Hristos mărturiseşte în Sfânta Evanghelie de astăzi, când zice: "Toate se pot credinciosului".

Tot aşa şi în Legea Noului Testament, credinţa a fost cea dintâi care s-a cerut de la toţi câţi vor să se mântuiască; Dumnezeu a trimis pe Fiul Său în lume ca să se mântuiască cei ce vor crede în El; a trimis şi Hristos pe Apostoli, ca să înveţe pe popoare, şi cei ce vor crede cele învăţate şi auzite, să se mântuiască.

Credinţă a cerut Domnul Iisus Hristos de la cei doi orbi, care au venit la El ca să-i vindece, şi după ce şi-au arătat credinţa, i-a vindecat pe ei, zicând: "după credinţa voastră, fie vouă" (Mat. 9, 27-30).

Pentru credinţă a înviat Iisus Hristos pe fiica lui Iair, că zice lui: "Nu te teme, crede numai" (Luca 8, 48).

Credinţa a mântuit de lepră pe cei zece leproşi, că zice celui ce s-a întors să mulţumească: "Credinţa ta te-a mântuit" (Luca 17, 19).

(Textul este preluat din volumul Predici al preotului Ion Cârciuleanu)

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului „Ajută necredinţei mele!”.

Comentarii