Dragostea este un adânc al iluminării – Sfântul Ioan Scărarul

Iubirea este, după calitatea ei, asemănare cu Dumnezeu pe cât e cu putinţă muritorilor; după lucrarea ei, e o beţie a sufletului; după efectul ei, este izvor de credinţa, abis al îndelungii răbdări, ocean al smereniei – Sfântul Ioan Scărarul

De această beţie duhovnicească au fost beţi apostolii şi martirii, cei dintâi străbătând toată lumea întru osteneală şi osârdie, ceilalţi vărsându-şi sângele ca pe o apă din mădularele tăiate şi suferind chinurile cele mai mari fără să slăbească cu sufletul – Sfântul Ioan Scărarul

“Dumnezeu este iubire” iar acela care încearcă să-l definească este un orb care încearcă să măsoare nisipul de pe fundul mării – Sfântul Ioan Scărarul

Iubirea care are pe Dumnezeu de cauză este ca un izvor ţâşnitor, care nu-şi întrerupe niciodată curgerea. Căci însuşi El este izvorul iubirii şi materia care o alimentează nu se sfârşeşte niciodată. Niciodată nu-i lipseşte celui ce s-a învrednicit de e materia care-l poartă spre pomenirea lui Dumnezeu, încât şi în somn stă de vorbă cu Dumnezeu. - Sfântul Isaac Sirul

Iubirea face sufletul extatic. De aceea, inima celui care o simte nu mai poate să se despartă de ea, ci pe măsura iubirii venite asupra lui se observa în el o schimbare neobişnuită. Iar semnele sensibile ale acestei schimbări sunt faţa omului devine aprinsă, plină de farmec, trupul lui se încălzeşte, frica şi ruşinea se depărtează de la el şi devine aşa zicând extatic. Puterea care strânge mintea fuge de la el, ieşindu-şi oarecum din sine. Moartea înfricoşată o socoteşte bucurie şi niciodată contemplaţia minţii nu mai suferă vreo întrerupere în înţelegerea celor cereşti… Cunoştinţa şi vederea lui cea naturală au dispărut şi nu mai simte mişcarea lui, care se mişcă printre lucruri şi chiar dacă face ceva nu simte ca unul ce are mintea plutind în contemplaţie şi cugetarea lui într-o vorbire continuă cu cineva - Sfântul Isaac Sirul.

În măsura în care avem dragostea, în aceeaşi măsură posedam şi teamă. Cine însă nu are teamă, acela sau este plin de iubire, sau este mort cu sufletul – Sfântul Ioan Scărarul

Cel care iubeşte pe Domnul a iubit mai-nainte pe fratele său – Sfântul Ioan Scărarul

O mamă nu are atâta afecţiune faţă de pruncul căruia îi dă pieptul ei să-l sugă, pe cât are pururea fiul dragostei faţă de Domnul său – Sfântul Ioan Scărarul

Cel care iubeşte cu adevărat are mereu înaintea ochilor minţii chipul celui îndrăgit şi cu atâta plăcere îl priveşte înlăuntrul gândului său, încât şi noaptea în vis nu-şi poate stăpâni elanul care-l atrage spre cel dorit. Rănindu-se cu această dragoste, cineva spunea următoarele cuvinte: “Eu dorm, dar inima mea veghează” – Sfântul Ioan Scărarul

Fericit este cel ce are o aşa dragoste de Dumnezeu, precum are cel nebun îndrăgostit de iubita sa – Sfântul Ioan Scărarul

Fericit este omul care nu se lipeşte de nici un lucru stricăcios şi vremelnic. – Sfântul Maxim Mărturisitorul

Dragostea este o dispoziţie bună şi afectuoasă a sufletului, datorită căreia el nu cinsteşte nici unul dintre lucruri mai mult decât cunoştinţa lui Dumnezeu. Dar este cu neputinţă să ajungă la deprinderea dragostei cel ce e împătimit de ceva din cele pământeşti – Sfântul Maxim Mărturisitorul

Dragostea e născută din nepătimire; nepătimirea de nădejdea în Dumnezeu; nădejdea de răbdare şi îndelungă răbdare; iar pe acestea le naşte înfrânarea cea atot-cuprinzătoare. Înfrânarea, la rândul ei, e născută de frica de Dumnezeu, în sfârşit frica din credinţa în Domnul. – Sfântul Maxim Mărturisitorul

Suflet desăvârşit e acela a cărui putere pătimitoare înclină cu totul spre Dumnezeu – Sfântul Maxim Mărturisitorul

Daca iubeşte cineva pe Dumnezeu, acela se grăbeşte să facă cele plăcute ale Lui – Sfântul Maxim Mărturisitorul

 

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Iubirea de Dumnezeu.

Comentarii