Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Caracterul unitar al lumii îl arată, în primul rând, originea făpturilor, toate fiind aduse la existenţă, din nimic, de către Dumnezeu.
Lumea, ca un ansamblu unitar şi armonios al întregii creaţii, constă din două părţi: lumea materială şi lumea spirituală.
Lumea îngerilor, creată de Dumnezeu, este exprimată prin cuvântul cer, din Scriptură: "La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul" (Fac, 1, 1).
Originea îngerilor
Ca şi întreaga creaţie, îngerii sunt creaţi de Dumnezeu, din nimic, nu din ceva preexistent şi nici din fiinţa lui Dumnezeu.
Învăţătura Bisericii despre îngeri are la bază datele Sfintei Scripturi. Chiar dacă referatul biblic despre creaţie nu vorbeşte în mod precis, determinat, despre crearea îngerilor, acest adevăr este exprimat prin cuvintele: "La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul" (Fac, 1, 1). Cerul înseamnă lumea spirituală a puterilor cereşti, a îngerilor, iar pământul, lumea materială.
Nu se aminteşte, în mod expres, în referatul creaţiei, crearea îngerilor, din cauză că evreii erau înclinaţi spre idololatrie. Pentru originea îngerilor putem lua în considerare următoarele versete: "Numai Tu eşti Domn şi numai Tu ai făcut cerurile, cerurile cerurilor şi toată oştirea lor, pământul şi toate cele de pe el..." (Num., 9, 6); "Pentru că în Acesta (Fiul) au fost făcute toate, cele din ceruri şi cele de pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute, fie Tronuri, fie Domnii, fie Căpetenii, fie Stăpâniri. Toate s-au făcut prin El şi pentru El" (Col. 1,16).
Oştirea cerească sau cele nevăzute sunt lumea spirituala, iar Tronuri, Domnii etc. sunt cete îngereşti (I Petru, 3, 22 ; Efes., 1, 20-21).
Adevărul că îngerii sunt creaţi de Dumnezeu şi formează lumea duhurilor netrupeşti este exprimat de Biserica în Simbolul niceo-constantinopolitan, după care Dumnezeu este Creatorul "tuturor celor văzute şi nevăzute" (art. 1).
Despre timpul creării îngerilor, Sfânta Scriptură nu ne spune nimic precis. Putem afirma că în momentul căderii omului, nu numai că existau duhurile, dar unele dintre ele nu mai erau în starea de la început, deci căzuseră, îngerii existau şi în ziua a patra, căci atunci când s-au făcut stelele, ei lăudau pe Dumnezeu (Iov, 38, 7).
Existenta îngerilor
Ca fiinţe spirituale netrupeşti, îngerii sunt în afara condiţiilor şi experienţelor obişnuite prin care noi cunoaştem existenţa fiinţelor şi lucrurilor.
În vechime, existenţa îngerilor a fost tăgăduită de saduchei (Fapte, 23, 8), iar în decursul timpului de către socinienii şi teologii protestanţi raţionalişti care socotesc că îngerii sunt fiinţe fictive sau personificări ale însuşirilor dumnezeieşti şi că Mântuitorul Iisus Hristos şi apostolii, vorbind despre îngeri, s-au acomodat credinţelor iudeilor pe care aceştia le-ar fi împrumutat de la păgâni şi în special de la babilonieni, pe când se aflau în robie.
Existenta îngerilor este afirmată, însă, în mod clar, şi în multe locuri din Sfânta Scriptură, de la prima ei carte până la ultima. Astfel, după scoaterea din rai a primilor oameni, îngerii păzeau drumul spre pomul vieţii (Fac, 3, 24), un înger a oprit pe Avraam de a jertfi pe fiul sau Isaac (Fac, 22, 11); Iacob vede în vis, la Betel, îngeri ai lui Dumnezeu suindu-se şi coborând pe o scară între cer şi pământ (Fac, 28, 12-13); îngerul Domnului se arată lui Balaam (Num., 22, 22 urm.).
Îngerii se închina lui Dumnezeu (Deut., 32, 43). În toate aceste locuri, îngerii apar ca fiinţe personale, deosebite de Dumnezeu şi de oameni. Îngerii sunt superiori omului (Ps. 8, 6), dar au şi ei anumite lipsuri şi sunt mărginiţi (Iov, 4, 17-18).
În faţa acestor dovezi, cuprinse cele mai multe în cărţi anterioare captivităţii babilonice, afirmaţia că iudeii au împrumutat credinţa în îngeri de la păgânii cu care au venit în contact şi îndeosebi de la babilonieni este cu totul neîntemeiată. După concepţiile religioase necreştine, panteistă sau dualistă, spiritele sau demonii sunt numai emanaţii din divinitate, iar după învăţătura Sfintei Scripturi, îngerii sunt creaturi ale lui Dumnezeu.
Începând cu Evangheliile, toate cărţile Noului Testament relatează despre multe apariţii de îngeri ca despre fapte istorice. Îngerul Gavriil anunţă preotului Zaharia naşterea sfântului Ioan Botezătorul, (Luca, 1, 11-13); acelaşi înger vesteşte Sfintei Fecioare Maria naşterea ca om a Fiului lui Dumnezeu (Luca, 1, 28-32); un înger îi descoperă lui Iosif întruparea cea mai presus de fire a Fiului lui Dumnezeu şi despre alte evenimente în legătură cu dumnezeiescul Prunc (Matei, 1, 20 ; 2, 13, 19); un înger se arată păstorilor de lângă Betleem şi corurile cântă slava lui Dumnezeu la naşterea Mântuitorului (Luca, 2, 9-13).
Natura îngerilor
După natura lor, îngerii sunt duhuri curate, adică imateriale şi necorporale, mult inferioare lui Dumnezeu, superioare omului, dar mărginite şi nemuritoare; Sfânta Scriptură îi numeşte duhuri: "Nu sunt oare toţi (îngerii) duhuri slujitoare...?" (Evr., 1, 14). Fiind duhuri netrupeşti, la îngeri nu se poate vorbi de sex ; (Fac, 6, 2), deci ei nu se căsătoresc, nu se înmulţesc (Matei, 22, 30) şi nici nu pot să moară (Luca, 20, 35-36).
Îngerii au "o fire raţională, spirituală, liberă şi schimbătoare în felul de a gândi sau de a voi, căci tot ceea ce este creat este schimbător. Numai ceea ce este necreat este neschimbător. Tot ceea ce este raţional este şi liber. Aşadar, pentru că îngerul are o fire raţională şi spirituală este liber, iar pentru că este creat şi schimbător, are facultatea de a rămâne şi a progresa în bine sau de a se îndrepta spre rău" (Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica, II, 3 ; trad. rom., p. 80-81). Dar, odată căzuţi, nu se mai pot pocăi şi îndrepta. Numai omul are parte de pocăinţă din pricina slăbiciunii trupului.
"Îngerii sunt - cum afirmă sfântul Ioan Damaschin - lumini spirituale secundare, care îşi au luminarea din lumina primară fără de început. Nu au nevoie de limbă şi de auz, ci îşi transmit unii altora propriile lor gânduri şi hotărâri fără să rostească un cuvânt." (Ibidem).
Fiind fiinţe spirituale netrupeşti, îngerii sunt nevăzuţi (Col. 1, 16). Totuşi, după voia lui Dumnezeu şi pentru îndeplinirea slujbei lor, îngerii pot să ia formă omenească, de bărbat sau tânăr (II Regi, 6, 17 ; Fac, 32, 25), pot să vorbească omeneşte şi să mănânce, apar îmbrăcaţi şi uneori purtând aripi (Fac, 32, 25; Luca, 24, 4; Matei, 28, 3? Apoc, 14, 6; Isaia, 6, 2).
Starea morala actuală a îngerilor buni este una de sfinţenie şi de ne-păcătuire, dar nu prin însăşi natura lor, ci prin harul divin. Conlucrând cu harul divin, îngerii s-au desăvârşit în bine, aşa încât nu pot să păcătuiască. Deci nepăcătuirea îngerilor este rezultatul rezistenţei lor faţă de ispite, al persistenţei în bine şi al întăririi prin harul dumnezeiesc.
