Ion DRĂGUŞANUL

Atestat încă din 6 iulie 1413, când Alexandru cel Bun întăreşte soacrei sale, Anastasia, „Coţmanul Mare, cu toate cătunele ce ţin de el, anume Suhoverhul, Hliveştii, apoi Valeva, până în pădurea care se cheamă Dumbrava”, avea să revină, după moartea Anastasiei, Episcopiei de Rădăuţi, care administra vechea necropolă domnească, în care voievodul îşi avea înhumaţi bunii şi străbunii.

În 26 august 1503, Ştefan cel Mare întăreşte Episcopiei din Rădăuţi „Coţmanul Mare, cu cătunele sale Gavrilăuţi, Hliviscea, Davidăuţi, Sadcău, Clivodinul, Bludna, Suhoverhul, Ceaplinţii şi Valeva”, Ştefăniţă Vodă adăugând la danie, în 6 octombrie 1520, „Rogozna şi o prisacă pe locul târgului Cernăuţi, acolo unde au fost stupii lui Grumază, pentru pomenirea mamei noastre, Stana”.

În 8 decembrie 1707, la cererea episcopului Ghedeon, Mihai Racoviţă Vodă scuteşte satul Coţman de plata solăritului.

În 13 aprilie 1737, Grigore Ghica Vodă dă instrucţiuni Marelui Căpitan de Coţmani referitoare la import-exportul de cai şi de vite, făcut de armenii polonezi, stabilind taxele încasate de el şi de subalternii săi: de 1 leu pentru fiecare cireadă care trece graniţa, vameşii – 1 leu, iar călăreţii care păzesc trecătoarea – 2 potronici de cireadă.

În 1741, Marele Căpitan de Coţmani primeşte poruncă să interzică polonezilor să mai treacă graniţa pentru a tăia şi lua lemne, pentru că „prea fără cale au făcut socoteală şi margine acia să fie foarte poprită de către Leşi”.

În 15 februarie 1754, Matei Ghica Vodă dă carte de volnicie episcopului Dositei Herescu pentru a supune la obligaţiile ce le revin, după obicei, pe călăraşii din Coţman şi Hlivişte. Iar dacă vor experima nemulţumiri călăraşii, Marele Căpitan de Coţman, care, atunci, era „Enacache, staroste de Cernăuţi”, îi va obliga pe călăraşi „ca tot căsariul să dea câte 2 lei pe an”.

Călăraşii de Coţmani încetează să-şi mai execute atribuţiunile militare începând cu 27 aprilie 1759, când Ioan Teodor Calimah îi lasă la vetrele lor, motivând că „în vremuri ca astea ţara are mai multă nevolie de birnici decât de slujbaşi”, iar scutirea de solărit, pe care o aprobă în 27 februarie 1761, nu vizează o posibilă reluare a atribuţunilor militare, ea fiind motivată de faptul că, în locul platei solăritului, foştii călăraşi „sunt de ajutor şi posluşanie Episcopiei de Rădăuţi”.

Recensământul lui Rumeanţev[1], din 1772-1773, înregistrează la Coţmani „137 – toată suma caselor”, însemnând 3 popi, Ştefan, Ion şi Dumitru, 3 diaconi, Dumitraşco, Sandul şi Grigoraş, 3 dascăli, Vasile, Mihail şi Hrihor, 1 poroşnic ostavoi, Ihnat Petrovici, 8 scutelnici ai poroşnicului, Dumitro Feuko, Simeon Finko, Vasile Murgoci, Tănasă Feuciuk, Grigoraş rotar, Ştefan Cosovan, Toader Chişcan şi Grigore rusul, 1 jidov, Iutko, 11 văduve, Paraschiva, Odochia, Lianka ruscă, Sofia ruscă, Sofia Gavriloai, Irina, Tocioaii baba, Dochiţa baba, Lupuşoaia, Acsănia şi Gafia baba, 15 case pustii şi 92 birnici, şi anume: Neculai vornic, Ivan zet Roman, Ivan Lungul, Dumitru Facăş, Ivan rusul, Georgi Cravciuk, Fodor vătăman, Vasile Dosteiu, Ivan Pavliuk, Mihail Scripnic, Ion zet Harasim, Harasim, Petre Rotar, Ivan Sinco, Prodan Pivuliac, Vasile sin diacon, Vasile Creţu, Ivan Facăr, Toader Răznic, Ivan Pintema, Muţic rus, Fodor rus, Fodor Zadobriţchi, Petre Loica, Neculai Culic, Mihail Procleciuk, Vasile berar, Hrihor ungurian, Vasile Danişuc, Ivan văcar, Ivan Sauciuk, Nichifor Cudreciuk, Alecsa Rudei, Ivan Cudric, Iacob Băşchii, Vasile Băşchii, Sârghii rus, Ivan Levcun, Ivan Moşpanuc, Procopi rus, Georgi rus, Sârghii Lezei, Vasile Praschii, Ivan Petrivanciuk, Sandul Nastasiaciuk, Ştefan Căpăţână, Sandul Cantemir, Dumitru Cantemir, Semen Cantemir, Ion zet Cantemir, Semen Mariţuc, Andrinachi sin Vasile, Ştefan Cantemir, Georgi Bucătarciuc, Vasile cojocar, Procop scripcar, Ştefan zet morar, Hrihor Veşciuk, Ivan Moşişciuc, Vasile rus, Ivan rus, Dumitraşco Iordachianciuc, Grigoraş Pivuliac, Ion Poclitar, Coste rus, Neculai zet Malic, Fodor Triu, Ştefan Chiuciuk, Andrei morar, Andrei Bănuliac, Timofei haidău, Ivan Voiuco, Vasile rus, Georgi merticar, Vasile morar, Ştefan Poclitar, Ilaşco cojocar, Matei bejenar, Vasile Liatoski, Ivan Gulevan, Vasile Facăs, Nicolai morar, Andrei Somerca, Vasile Somerciuk, Toma Mazur. Matei Franski, Toader pânzar, Simeon cojocar, Semen Hujnik, Vasile rus, Iacob rus şi Pavel Stasii.