Mircea Radu IACOBAN

Cum, pe malul Prutului, prohibiţia se prelungeşte crâncen, până-n iulie, şi n-ai altceva de făcut „în branşă” decât să ungi mulinetele şi să cotrobăieşti prin amintiri, iată că am descoperit întreaga documentaţie a transmisiei directe la Radio România a desfăşurării celui de al XII-lea Campionat mondial de pescuit sportiv de la Galaţi. „Le XII-ème Championnat du Monde de pèche au coup”, cum scrie pe pliantul oferit concurenţilor, era prima competiţie de asemenea nivel găzduită de România. Drept pentru care s-au depus serioase strădanii în organizarea unui gen de concurs care, de regulă, prilejuieşte mai degrabă zâmbete îngăduitoare decât aprige confruntări de sorginte mai mult sau mai puţin sportivă.

Am primit însărcinarea să realizez emisiunea în direct. Ne aflam în septembrie 1965. În premieră pentru Radioul naţional, crainicul-reporter a fost înzestrat cu noul tip de microfon independent – fără fir adică. Spun „în premieră”, deşi mai fusese utilizat pentru relatări în direct de la defilarea de 23 august, numai că textul ce urma să-l capteze membrana noii scule era din vreme alcătuit şi aprobat, aşa că fruntaşul în producţie X, intervievat în timp că mărşăluia prin faţa tribunei, recita fraze confecţionate în redacţie cu o zi-două înainte. Dispăruse legătura fizică, prin fir, dar continua să funcţioneze cealaltă, cu cenzura, pe cât de invizibilă, pe atât de draconică şi rigidă. Ceea ce nu mai avea cum să se petreacă la Galaţi. Sosirea concurenţilor din 15 ţări (RDG, RFG, Anglia, Austria, Belgia, Franţa, Ungaria, Italia, Luxemburg, Polonia, Elveţia, San Marino, Cehoslovacia, Iugoslavia şi, desigur, România) la hotelul Dunărea a decurs conform protocolului vremii (ţuică, pâine şi sare, folcloriste în catrinţe, „Ciocârlia” la nai), totul părând a fi în regulă, până ce a-nceput să vocifereze dl Walker Walter Roy, component al echipei Angliei.

La vestea că i s-au rătăcit bagajele (ajunseseră, evident, la Budapesta în loc de Bucureşti) şi că le va primi abia a doua zi, dl Roy şi-a pus mâinile în cap: în valize avea borcane cu râme speciale, dintr-o crescătorie irlandeză. Dacă se împut râmele, va contesta rezultatele Campionatului! Îi văd şi acum pe bieţii organizatori Liviu Banciu şi Cornelius Mihăilescu (cel de al doilea a scăpat, primăvara trecută, de închingările prohibiţiei lumeşti; acum nădeşte printre nouri...) încercând să afle o rezolvare. Din câte mi s-au spus (poate-i legendă) râmele dlui Roy au fost aduse fulger de la Băneasa cu o maşină specială, precedată de antemergătoarea Miliţiei).

Îmi propusesem să trec cu microfonul cel slobod de la stand la stand, să comentez capturile (număr, greutate, specie), alcătuind clasamente provizorii. Numai că, inexplicabil, de-a lungul falezei gălăţene, în ceasul rezervat emisiei, nimeni n-a prins nimic! Doar dl Barducci, din San Marino, izbutise să agaţe un biet... guvid. Ce-oi fi turuit la microfon atâta amar de vreme, mister – banda n-am mai găsit-o în fonotecă. Exact după ce am ieşit din emisiune au început să mişte fiarele din întunecimea Dunării şi francezul Robert Tesse să scoată caras după caras. Tocmai isprăvile echipei noastre (Végh, Fiu, Stoenescu, Pană, Enache, Banciu) nu le-am prins în direct – regretabil, câtă vreme, până la urmă, românii s-au clasat pe primul loc, astfel obţinând cel dintâi titlu mondial pe echipe.

Arţăgosul dl Roy, care-şi primise râmele într-o onorabilă stare de funcţionare, reclama acum, pe limba lui Shakespeare, că... i se acrise nada, la fel de irlandeză; nu ştiu cum s-a rezolvat conflictul până la urmă. Probabil, s-a aplanat cu prilejul mesei oficiale oferite de AGVPS. La care s-a servit, normal, peşte. Pe vremea aceea, capturile nu erau eliberate după măsurarea şi cântărirea oficială, aşa că am căutat să identific, în „platoul cu specii”, guvidul san-marinezului, însă nu i s-a dat onoarea să reprezinte la asemenea nivel fauna piscicolă românească. Acum, la toate competiţii naţionale sau internaţionale, prinzi crapul, te făleşti oleacă şi-i dai drumul înapoi. Pentru pescarul amator, astfel de distracţie costă, la balta Hobaia, 150 de lei (acolo va avea loc, în 2012, Campionatul mondial de pescuit la crap).

Prohibiţie – hâdă realitate! Trec zilele ca melcul...