Pe parcursul documentării, realizând o sinteză a câmpului teoretic ce abordează realitatea culturală și socială postmodernă din perspectiva comunicării, autoarea a observat că majoritatea studiilor se construiesc pe două planuri distincte. Primul dintre ele, planul sociologic-interpretativ, în cadrul acestui tip de cercetare se pleacă de la marile teorii sociologice, procesul comunicării fiind astfel citit și înțeles prin prisma acestora; urmează apoi, pe aceeași linie, „praxis”-ul, respectiv studiile aplicate privind influența, impactul și efectele comunicării la nivelul publicului, utilizate ca motor funcțional al activității de comunicare socială și de relații publice. Cel de-al doilea, planul cultural critic, specificul acestui tip de analiză, constă în faptul că se pornește de la modelele și teoriile critice ale culturii, încercând să se discearnă modul în care procesele dominante de comunicare intervin și modifică sensibilitatea culturală a unei epoci. Ambele perspective par însă să fie atrase de aceeași capcană: demonizarea comunicării prin acuzația de manipulare. Astfel, abordarea pe care autoarea o propune aici încearcă să facă o deconstrucție din punct de vedere etic al acestei presupoziții de manipulare ce erodează câmpul comunicării sociale, cu consecințe nefaste majore pentru activitatea de relații publice. Fără a pleca de la un model cultural anume, ci mai degrabă de la o sinteză a lor, Irina Stănciugelu încearcă să analizeze modificările pe care atitudinea postmodernă le-a produs în problematica filosofică și etică a epocii contemporane, insistând asupra specificului proceselor de comunicare ce străbat societatea.
Sursa: www.ishop.ro