Decebal-Alexandru Seul: „Întoarcerea berzelor”

Când a adus pe masa cititorilor cea de-a zecea carte, „Brăduțul din Cer” (2012), maestrul cuvintelor și al prozei scurte și foarte scurte, Decebal-Alexandru Seul, mi-a mărturisit: „Asta-i ultima mea carte. Gata ! Mai las stiloul să se odihnească. Mie mi-ajunge cât am scris”. Pur și simplu am considerat că afirmația sa este hazardată și-o să motivez de ce. Atunci, pe loc, mi-a stârnit un zâmbet și chiar am râs destul de tare, încât acesta mi-a replicat: „Ce, nu credeți ? Din păcate, nu mai am subiecte”. Dar a continuat să ne-ncânte cu prozele sale scurte și foarte scurte, publicând în „Crai nou”, „Curierul ucrainean”, „Vatra veche”, „Flacăra lui Păunescu” și „Monitorul de Suceava”.

„Întoarcerea berzelor” nu este o carte de mare întindere, are doar 112 pagini

„Întoarcerea berzelor”, căci acesta este titlul celui de-al cincisprezecelea volum, nu este o carte de mare întindere. Are doar 112 pagini. Dar ce densitate de informații ! Volumul este împărțit în patru capitole: „Peisaje și întâmplări din așezarea dintre obcini”, „Treizeci de ani pe cărări de munte”, „Secvențe de serviciu” și „Întoarcerea berzelor”. Într-un „Cuvânt înainte” autorul motivează de ce-a abordat acest subiect. Face o comparațaie, foarte reușită, între peisajul din Bărăgan, unde a stat în domiciliu forțat, fixat de comuniști, când era copil, și cel mirific al satului dintre obcini, Izvoarele Sucevei, mai precis satul Bobeica. În primului capitol autorul ne povestește cum s-a îndrăgostit de plaiurile natale și mai ales de animalele care populează pădurea din jur. Și-aici și-a dezvăluit latura sa romantică, sentimentală, cu inima frântă și îmbătată de frumusețile naturii înconjurătoare. Meseria nu și-a făcut-o numai funcționărește, cu inima insensibilă la durerile oamenilor. A admirat tot ce-a văzut prin locurile pe care le-a călcat cu piciorul, călare sau cu șareta dispensarului, deplasându-se la bolnavii de pe „moșia” sa. Maestrul cuvintelor ne delectează cu frumusețile neegalate ale naturii, cu căprioarele, cerbii, vulpile și iepurii cărora le observa mișcările, deplasarea în teren, iar uneori se întristează când nu le vede un timp. Nu suportă braconierii, care ucid animalele pădurii nu pentru a se hrăni, ci pentru a câștiga bani. Nici lupii, din cauza apucăturilor lor ucigașe nu-i sunt pe plac. Ne descrie și viața „slipacilor” (șerpi veninoși, foarte mici, negricioși) și a cârtițelor şi-l pomeneşte, destul de des, pe Știrban, care le venea de hac cârtițelor „cum nu se pricepea nimeni în sat și nici prin împrejurimi”.

Cartea este scrisă cu mult talent, cuvintele curg asemenea apei unui izvor limpede

În capitolul următor evocă activitatea sa la dispensarul comunal, unde-a muncit timp de 35 de ani. Este mândru c-a reușit în acest timp să aibă grijă de sănătatea oamenilor din trei sate și 20 de cătune răsfirate pe văile și înălțimile munților. Foarte frumos povestește întâmplări petrecute cât a muncit cu cei nouă medici, dar și cu Moșulea, vizitiul dispensarului. Iar întâmplarea cu bunica Rahila va stârni hohotele de râs ale cititorilor. Ultimul capitol, „Întoarcerea berzelor”, se deschide c-o superbă fotografie, care reprezintă o barză  stând țanțoșă în cuibul ei, în vârful unui stâlp de înaltă tensiune. Din acest capitol, cu întâmplări cu berze, aflăm și revolta autorului față de acel individ care a reclamat o barză până la minister, pentru că-și făcuse cuib în apropierea casei sale și-l deranja clămpănind. Autorul l-a caracterizat succint: „dus de-acasă, cu oile”. Cartea este scrisă cu mult talent. Cuvintele curg asemenea apei unui izvor limpede, iar susurul lor îți gâdilă frumos urechile, fermecându-te. În cuprinsul cărții autorul „presară” 24 de fotografii, format mare, color. Sunt puse cu mare chibzuință, fiecare la locul ei.  Fotografiile prezintă aspecte din sat luate în cele patru anotimpuri ale anului. Ținând cont de cele arătate mai sus, recomand cu mare căldură cititorilor să studieze această carte pentru a pătrunde, măcar pentru câteva ore, în sufletul autorului. Iar dacă veți avea curiozitatea să vă convingeți la fața locului de cele descrise de autor, acesta vă invită să pășiți pe meleagurile de legendă ale satului său dintre obcini. Poate așa veți descoperi mai multe lucruri, pe care el n-a avut încă timp să le prezinte. Dar mai știi…

Prof. Gheorghe DOLINSKI