Alexandru Ovidiu Vintilă: „Traian Brăileanu. Întruchipările raţiunii. Fapte, idei, teritorii ale realităţii din interbelicul bucovinean”

Recent, a ieşit de sub tipar prima lucrare monografică din România despre filosoful şi sociologul bucovinean Traian Brăileanu, parte a unei teze de doctorat cu acelaşi subiect, în curs de finalizare.

Lucrarea, care poartă titlul „Traian Brăileanu. Întruchipările raţiunii. Fapte, idei, teritorii ale realităţii din interbelicul bucovinean”, a apărut la Editura Paideia din Bucureşti, în Colecţia Studii şi eseuri - antropologie.  

O carte recuperatorie

Este vorba, aşa cum ne spune autorul, despre o scriere „recuperatorie, de reconstrucţie a traseului pe care l-a străbătut din punct de vedere ontic, cu tot ce înseamnă acest aspect, inclusiv cu întruchipările raţiunii, una dintre personalităţile care şi-a lăsat în mod ineluctabil amprenta asupra câmpului intelectual manifestat cel puţin în interbelicul bucovinean, dar care s-a înrâurit întregului, racordându-se la teritoriile realităţii consumate în acea perioadă a societăţii româneşti, în integralitatea sa”.

„Odată cu prezentarea fenomenului Traian Brăileanu - spune Alexandru Ovidiu Vintilă - am încercat să recompunem harta dezbaterii de idei înregistrate, dar şi toposul devenirii istorice, şi asta abandonând orice filosofie a respingerii, referenţial cu care s-a operat de-a lungul timpului, mai ales în vremea din urmă, cea în care a domnit ciuma roşie, bolşevismul instaurat în România de tancurile sovietice după 23 august 1944”.

Pe Traian Brăileanu „nu-l putem ignora nepedepsiţi”        

Pe Traian Brăileanu, fie că-l criticăm, fie că-l prezentăm în dialectica vieţii sale, fie că-i construim un encomion, „nu-l putem ignora nepedepsiţi”, ca să reluăm formularea lui Constantin Noica în care se referea la Hegel.

„Pe lângă faptul că Traian Brăileanu a fost o figură extrem de controversată - subliniază Alexandru Ovidiu Vintilă - derapajul său spre extrema dreaptă fiindu-i fatal în ceea ce priveşte catalogarea sa, omul de ştiinţă bucovinean, că ne place sau nu, rămâne un nume important, unul dintre cei mai însemnaţi sociologi români, redutabil teoretician al elitelor, sociolog al naţiunii, cu o viziune sistemică asupra societăţii umane, cel care a valorificat în premieră filosofia lui Vasile Conta, dar şi autorul primului studiu românesc de ştiinţa politicii, unul dintre primii traducători de la noi ai operelor lui Kant, tălmăcitor de seamă al lui Aristotel, autentic gânditor creştin, în ultima etapă a vieţii sale, cea de maturitate deplină, un mărturisitor al mesajului hristologic”.

Sub incidenţa „gândirii arestate”

Pentru o mai limpede vedere de ansamblu şi, în consecinţă, pentru o reflectare corectă a problematicii cărţii de faţă s-a preferat metoda citării, chiar atunci când citatele au căpătat o întindere apreciabilă.

Din punct de vedere metodologic, pe lângă instrumentarul istoriografic, autorul a abordat coordonata interdisciplinară, observând că pentru a înţelege o personalitate cu preocupări atât de diverse şi pentru a scoate în evidenţă relieful concepţiilor sale nu se poate cantona la o singură disciplină.

„În cartea de faţă - accentuează Alexandru Ovidiu Vintilă, licenţiat în istorie şi filosofie, diplomat în inginerie şi management agroturistic, în prezent  doctorand în ştiinţe socio-umane în cadrul Universităţii „Ştefan cel Mare” din Suceava - dorim să prezentăm argumentele necesare pentru care considerăm că Traian Brăileanu trebuie să fie pus în discuţie, integrat, prin urmare, şi asimilat de memoria noastră colectivă drept inconturnabil atunci când vorbim despre istoria gândirii autohtone. Să-l scoatem astfel de sub incidenţa „gândirii arestate”, o sintagmă care nu a rămas uitată undeva la nivelul teoretizărilor, ci chiar a fost pusă în practică de cumplitul aparat de opresiune dezvoltat de comunism. Asta este, în esenţă, şi miza cărţii noastre”.