Pagina de carte: Emil Ianuş, Ion Prelipcean: „Anul 1949 în judeţul Suceava: arestări, asasinate, deportări”

Cartea cu titlul „Anul 1949 în judeţul Suceava: arestări, asasinate, deportări”, care a apărut în acest an la Editura Little Lamb, Suceava, se citeşte cu sufletul la gură şi cu fruntea încruntată de la un capăt la altul.

Sclavi moderni pentru construirea socialismului

Realizată în comun de doi autori, un istoric (Ion Prelipcean) şi un scriitor (Emil Ianuş), lucrarea tratează evenimentele tragice petrecute la Calafindeşti şi Frătăuţi, în anul 1949, cu prilejul înfiinţării ariilor.

Miliţia şi securitatea au împuşcat la nimereală ţăranii adunaţi în centrele de comună, omorând câte patru oameni în fiecare localitate şi rănind alţi patru-cinci, după care, opt familii, în rândul cărora s-au înregistrat victime, au fost deportate în noaptea de 8 August, în Dobrogea.

Gospodăriile celor deportaţi au fost confiscate (case, anexe, animale, pământ, utilaje...) iar femeile văduve, copiii, fraţii, surorile, au fost trimişi la muncă la ferme, la Canal, la sere, cu o plată simbolică.

Bătrânii neputincioşi, bolnavii, copiii mici, toţi cei care nu puteau munci nu aveau drept la pâine pe cartelă. Copiii erau nevoiţi să muncească, abandonând şcoala, de la vârsta de 7-8 ani, în orezării, în legumicultură, la animale.

Sclavi moderni pentru construirea socialismului în timpul puterii instalate în România după model sovietic, putere impusă prin asasinate şi execuţii publice, deportări şi condamnări în închisori, pentru a înfricoşa şi a supune în tăcere masele muncitoare, sub conducerea binevoitoare a partidului comunist.

Cetăţi sinistre ale prizonieratului politic

Cartea cuprinde un studiu introductiv asupra răscoalelor ţărăneşti de pe cuprinsul întregii ţări, când, din cele 55 de judeţe de atunci în 26 au avut loc răzmeriţe, confruntări sângeroase între forţele represive ale regimului şi comunităţile ţărăneşti.

Acestea s-au soldat cu sute de ţărani împuşcaţi, sute de răniţi, sute de familii deportate, în Dobrogea, atât în anul 1949, cât şi în 1951, când un al doilea mare val de teroare a împins spre Bărăgan locuitori din Banat şi Mehedinţi.

În paralel, pe întreg cuprinsul ţării funcţionau la capacitate maximă zeci de închisori, adevărate cetăţi sinistre ale prizonieratului politic.

Ca să nu mai recurgă la confruntări violente pentru subordonarea oamenilor şi învingerea rezistenţei acestora, partidul comunist „înţelept şi prevăzător” a hotărât deportarea din fiecare judeţ a unor familii de chiaburi, ameninţarea vizându-i şi pe ceilalţi ca să nu mai îndrăznească să se opună hotărârilor de partid.

Pildă de jertfă şi martiraj pentru generaţiile viitoare

Conţinutul propriu-zis al cărţii urmăreşte situaţia de moment din localităţile Rogojeşti, Stroieşti, Bălăceana, Calafindeşti, Frătăuţii Noi, Milişăuţi, prezentând documente oficiale, investigaţii de teren, interviuri ale urmaşilor şi supravieţuitorilor epocii de persecuţii şi de prigoană, fotografii ale martirilor şi eroilor rămaşi anonimi.  

Lucrarea, care adună astfel de mărturii, este necesară pentru fixarea memoriei trecutului, a istoriei până nu demult tăinuite, furate, falsificate, scoasă azi la lumină prin efortul unor cutezători spre a rămâne pildă de jertfă şi martiraj pentru generaţiile viitoare.

Stilul ştiinţific este îmbinat cu cel literar, istoria locală cu cea naţională, privirea de sinteză cu studiul de caz, cuvântul cu imaginile astfel încât toate contribuie la crearea unei imagini zguduitoare despre o epocă încrâncenată în care oamenii era vânaţi ca animalele, închişi în ţarcuri, trataţi cu ură şi duşmănie de către nişte impostori cocoţaţi la conducerea ţării. Rezultatul - o tragedie naţională de mari dimensiuni, ale cărei urmări le resimţim şi azi.

Doina EVULEŢ