Soprană română la Opera din Viena: Odată ce ai plecat din ţară, toată lumea te adoră

Soprana Anita Hartig, în vârstă de 29 de ani, originară din Bistriţa, dar stabilită la Viena, unde cântă la Opera de Stat, spune că a început să fie apreciată ca artist abia după ce a părăsit România, în ţară nefiind susţinută suficient.

Anita Hartig, aflată acasă, la Bistriţa, în vizită la părinţii ei, a declarat corespondentului MEDIAFAX că a intrat în contact cu muzica de operă la vârsta de 17 ani, când o prietenă i-a oferit două CD-uri cu Maria Callas.

"Tot ce am vrut să fac, am făcut prin muncă proprie şi doar din curiozitate şi din iubire pentru muzică. Pentru mine, muzica este singura modalitate prin care pot să-mi exprim toate sentimentele pe care nu le pot exprima prin cuvinte simple. E o chestiune de curiozitate, de decizie, şi nu de bani. Nici eu nu am avut bani, dar prin muncă şi prin dorinţă şi prin vise extrem de mari şi înalte poţi să ajungi şi la fapte extrem de mari", spune Anita Hartig.

Ea a absolvit Academia de Muzică "Gheorghe Dima" din Cluj, iar după ce şi-a încheiat studiile academice Ioan Holender, pe atunci director al Operei de Stat din Viena, a auzit despre ea de la un critic şi i-a trimis un e-mail în care îi spunea că doreşte să-i asculte vocea. Din acel moment, totul s-a schimbat pentru artistă.

"De îndată ce ai plecat, toată lumea se pare că te adoră. Când eşti în ţară, nu prea eşti apreciat la justa valoare şi nu eşti susţinut suficient. Cum e să fii dincolo? Răspunderea e enormă. Lucrurile se desfăşoară în alt ritm şi la alt nivel şi mă refer la ceea ce ţine de organizare. Lucrurile mărunte sunt foarte bine pregătite. Nu trebuie să mă interesez eu ca şi artist dacă în sală sunt programe. Acolo, totul e la un alt nivel, foarte bun, artiştii sunt bine pregătiţi şi foarte modeşti şi dedicaţi. Fac faţă, se pare, şi eu acestor cerinţe şi acestui nivel extrem de înalt", povesteşte ea.

Întrebată ce a contat mai mult în momentul în care a plecat din România, Anita Hartig a spus că talentul, perseverenţa, munca şi răbdarea.

"Sigur că talentul e foarte important, tot ce ţi-a dat natura, un dram de noroc, oamenii potriviţi la locul potrivit, am avut parte şi de asta, dar cel mai mult a contat perseverenţa, munca şi răbdarea. Dumnezeule, de câte ori am vrut să renunţ! Dar ştie, poate, doar mama, fiindcă este greu. E o tehnică anume care se foloseşte în operă, e ca la un sportiv de performanţă care vrea să alerge 5.000 de metri într-un timp anume. Depinzând de corpul nostru, clar nu putem avea acelaşi rezultat în fiecare zi. Depindem de vreme, de odihnă, de dietă, de mişcarea pe care o facem şi de multe alte lucruri, dar perseverenţa şi răbdarea sunt cele mai importante. Modestia cred că ajută mai mult decât un fel arogant şi necizelat de a discuta cu oamenii", afirmă soprana.

Ea mai spune că în străinătate există multă presiune pe un artist, întrucât toată lumea se aşteaptă ca el să "impresioneze" şi să lase publicul "cu gura căscată".

"De la agenţi la directori de operă, la antrenori, la manageri care investesc timp şi bani, pe toţi vrei să îi satisfaci. Poate că eu vorbesc acum mai distant fiindcă sunt o idealistă din fire, dar şi aceste părţi aparţin de munca aceasta sau de ce-o fi, eu nu o văd ca pe o muncă. Sunt cerinţe, evident. Toată lumea se aşteaptă să impresionezi, să-i laşi cu gura căscată, să le atingi sufletul", a spus ea.

Potrivit acesteia, în străinătate opera este percepută altfel decât în România, unde nu se investeşte în cultură pentru că "e mai simplu să manipulezi un om prost".

Anita Hartig a cântat la Hamburg, Bruxelles, Milano, Londra, Viena, în Beirut sau Cardiff, iar de acum urmează să cânte la Operele din Munchen, Berlin, New York, dar spune că Viena i-a rămas în suflet şi doreşte să rămână în capitala Austriei.

"Cel mai mult iubesc Viena, pentru că cei de acolo m-au adoptat, mă consideră una de-a lor, ceea ce mă flatează şi mă bucură nespus. La început, cunoscând limba (având tatăl de origine germană - n.r.), mi-era mult mai uşor să mă descurc şi să mă înţeleg cu oamenii, însă m-am acomodat foarte bine în Viena şi cred că acolo o să rămân, aşa am hotărât. Sunt percepută ca româncă, dar crescută de ei. Am decis să rămân la Viena fiindcă e un oraş sigur, frumos, spaţios, cu multe parcuri, cu multe evenimente culturale, cu oameni pe care îi cunosc şi de care mă simt apropiată, cu locuri familiare, cu un fel de ritm care mie îmi place. E mai organizat şi mai divers decât cel din Londra, de exemplu, şi mă face să mă simt foarte bine şi în largul meu", a spus soprana.

Ea consideră că se află abia "la început de carieră internaţională".

"De patru ani sunt plecată, iar în ultimii doi ani şi jumătate s-au întâmplat foarte multe lucruri şi toate casele de operă din lume sunt curioase să mă audă, să mă vadă şi mă invită peste tot şi din ce în ce mai mult ajunge şi numele un brand, deşi nu-mi place chestiunea aceasta. O să pot în viitorul foarte apropiat să aleg doar proiectele care sunt mai convenabile, dar care, în primul rând, mă provoacă şi mă ajută să cresc", mai spune Anita Hartig.

Întrebată dacă trebuie să aibă grijă într-un fel anume de vocea ei, soprana a spus că sunt multe restricţii pe care trebuie să şi le impună şi a făcut o comparaţie cu pregătirile atleţilor de performanţă.

Întrebată cât de importantă e imaginea şi forma fizică a unui artist, Anita Hartig a declarat că sunt primordiale, dar că ar trebui să rămână naturale.

De fiecare dată când vine în România, soprana este ofertată să concerteze, dar,de cele mai multe ori refuză pentru că vrea să se odihnească, având doar o dată pe an vacanţă. 

Totuşi, în timpul acestei vacanţe, la invitaţia Fundaţiei Culturale Societatea de Concerte Bistriţa, ea a susţinut, sâmbătă seară, un concert extraordinar pe pietonalul din centrul oraşului, alături de tenorul Cristian Mogoşan şi de "Noua Orchestră Transilvană", dirijată de Romeo Râmbu.

Anita Hartig va mai rămâne în România până la sfârşitul lunii, după care se va întoarce la Viena.