Cerbul-vedetă din Câmpulung Moldovenesc a venit să moară printre oameni, după ce a fost împuşcat în pădure

O situaţie neobişnuită, petrecută la finele acestei săptămâni, la Câmpulung Moldovenesc, a stârnit un val de tristeţe şi nemulţumire în rândul iubitorilor naturii şi a animalelor, în general.

Un cerb frumos, care de ani de zile devenise un fel de mascotă a oraşului de la poalele Rarăului, fiind iubit de oamenii din zonele unde cobora din pădure, pentru a se hrăni cu fructe, legume şi crenguţe din pomi, a venit pentru ultima oară printre cei care îl îndrăgeau şi de care se ataşase, în felul lui, căutând scăpare.

Scăpare de la o moarte cruntă, dureroasă, provocată de cel mai feroce animal pe planetă – omul. Un om, cel mai probabil un braconier, care l-a împuşcat cu săptămâni în urmă, neletal, încât rana deschisă i s-a infectat. Plin de viermi care îl rodeau de viu şi slăbit de septicemie, cerbul a coborât în oraş, printre blocuri, pentru ultima oară şi acolo şi-a dat ultima suflare.

Povestea sa tristă şi cât se poate de reală este relatată de un profesor de la Facultatea de Silvicultură Suceava, Neculai-Marcel Flocea, care a concluzionat trist, citându-l pe Adrian Păunescu:  "Pe pământ idioţii au arme!".

“Poveste tristă cu un cerb fără stea în frunte.

A trăit vreme de câţiva ani, în pădurea de la marginea nordică a Câmpulungului, un cerb frumos, curios şi curajos. A fost la începuturi doar curios. S-a apropiat mai întâi de livezile şi grădinile oamenilor de la lizieră, apoi prinzând curaj a intrat în curţi şi, în toamnă, chiar şi în oraş, mâncând merele căzute din merii din spatele blocului unde locuiesc. Seara târziu şi dimineaţa devreme, temător - parcă să nu deranjeze.
Primăvara mai gusta lalelele, spre vaga iritare a gospodinelor, mai rodea crengile pomilor fructiferi, legumele de pe straturi.
Începuse chiar să "socializeze" cu gazdele de ocazie, care nici nu-l mai alungau. Îi mai făceau poze, apărea pe Facebook, era o vedetă locală. Nici de câini nu-i mai era teamă. Avusese însă naivitatea să se încreadă în oameni! În toţi!
Doar că unii nu sunt şi nu pot fi oameni! Nici măcar semeni ai animalelor de pradă!
Nici vânători! Cu siguranţă! Căci un vânător autentic n-ar face, în ruptul capului, aşa ceva! Doar braconieri mizeri! Doar idioţi!

Mascota cartierului BTT a ieşit azi în plină zi, pentru ultima oară între case. Fusese împuşcat probabil cu câteva săptămâni în urmă, la vremea nuntitului, de către un... neom!
Rănit grav în spate, slăbit mai apoi de septicemie, a ieşit iar între case căutând siguranţa pe care i-o oferiseră mai înainte oamenii. Ce o fi fost oare în sufletul lui de sălbăticiune rănită?
Ce durere fizică îngrozitoare! Ce chin pe dânsul! A ieşit acolo unde mai credea că are scăpare. Tot între oameni, adică. A fost însă prea târziu pentru el.

A fost odată un cerb prea încrezător în oameni! A fost!
Pădurea, da, pădurea va număra un cerb mai puţin.
Oamenii de aici nu vor mai număra, deloc!
Târziu, după ce îşi va fi uitat necazul, pădurea va trimite iarăşi oamenilor un cerb, zicându-le: iată, acesta este alt fiu al meu pe care vi l-am trimis vouă oamenilor ca să vă lumineze chipurile apăsate de întunericul grijilor, să vă însenineze cerul noros al furiilor, să vă transforme în surâs rictusul născut din urâciune! Dar, până atunci, noi oamenii va trebui să păşim cu ruşine şi sfială sub coroana pădurii!”, este relatarea elocventă a profesorului  Neculai-Marcel Flocea, din seara zilei de vineri, zi în care, contrar legilor naturii, cerbul a venit din pădure, unde nu a mai fost în siguranţă, pentru a muri printre oameni şi case.