Academicianul care a făcut-o „analfabetă” pe Elena Ceauşescu a devenit Cetăţean de onoare al Sucevei, post mortem

Deliberativul local sucevean a acordat, săptămâna aceasta, titlul de „Cetăţean de onoare al Sucevei”, post mortem, academicianului Cristofor Simionescu.

Suceveanul care a deţinut cel mai mult timp conducerea Politehnicii din Iaşi, fiind rector vreme de 22 de ani, s-a intersectat adesea cu „savanta de renume mondial” Elena Ceauşescu, fiind cel puţin două istorii care se vehiculează în legătură cu numele său.

Secretul păstrat aproape patru decenii asupra autorului real al tezei de doctorat a „primei doamne” a ţării - „Polimerizarea stereospecifică a izoprenului", a făcut ca zeci de ani bănuielile să se îndrepte asupra academicianului Cristofor Simionescu.

Dezvăluiri făcute recent au indicat drept autori alţi cercetători, care, drept răsplată, au primit dreptul să plece în străinătate, unde au şi rămas.

O altă poveste care leagă numele lui Cristofor Simionescu de cel al Elenei Ceauşescu este discuţia acestuia cu Erwin Wickert, ambasadorul RFG, căruia i-a descris-o drept „incultă și analfabetă”. Discuția a fost înregistrată de Securitate şi la scurt timp, în 1976, a pierdut postul de rector pe care îl deţinea din 1954.

În acelaşi an lui Cristofor Simionescu i s-a refuzat dreptul de a participa la ceremonia de înmânare a medaliilor de aur conferite de Societatea Americană de Chimie, care îşi serba centenarul, inclusiv prin decernarea unor distincţii către cei consideraţi cei mai mari chimişti din afara graniţelor SUA.

Contribuţie la înfiinţarea Universităţii Suceava şi a CCH

Conform rectorului Universităţii „Ştefan cel Mare” Suceava, Valentin Popa, din partea căruia a venit solicitarea adresată Consiliului Local, Cristofor Simionescu a fost „cel mai mare chimist al ţării”. Lui i se datorează, parţial, înfiinţarea Universităţii sucevene, dar a avut o contribuţie importantă şi în funţionarea şi dezvoltarea Combinatului de Celuloză şi Hârtie (CCH).

Născut pe 17 iulie 1920, la Dumbrăveni, acesta a urmat şcoala primară la Plopeni (şcoală care-i poartă acum numele), liceul la „Ştefan cel Mare” şi facultatea la Iaşi, la Politehnică – Facultatea de Chimie Industrială.

Printre funcţiile deţinute de-a lungul timpului se numără cea de director general în Ministerul Învăţământului, rector al Institutului Politehnic din Iaşi (1954 – 1976); membru al Academiei Române, preşedinte al filialei Iaşi a Academiei Române, iar apoi, timp de 16 ani, vicepreşedinte al Academiei Române.

Timp de 30 de ani, acesta a fost şi director al Institutului de Chimie Macromoleculară „Petru Poni” din Iaşi şi a deţinut şi titlul de preşedinte de onoare al Societăţii de Chimie din România.

În paralel cu activitatea didactică a susţinut şi o bogată activitate ştiinţifică, pentru o  perioadă de timp fiind cel mai citat autor român în literatura străină de specialitate.

Pentru activitatea sa ştiinţifică, Cristofor Simionescu a primit numeroase titluri şi diplome peste hotare, printre altele, acordându-i-se Medalia de Aur a Societăţii Americane de Chimie şi titlul de Doctor Honoris Causa al Institutului Chimico-Tehnologic din Sofia (Bulgaria). Academicianul român a murit în 2007, la onorabila vârstă de 87 de ani.

Primarul Sucevei, Ion Lungu, a spus că în urma unei discuţii telefonice pe care a avut-o cu unul din fiii acestuia, academicianul Bogdan Ionescu, vicepreşedintele Academiei Române, urmaşii lui Cristofor Simionescu se arată a fi onoraţi de acordarea titlului de „Cetăţean de onoare al Sucevei”, pe care îl vor ridica personal, anul viitor, când va fi organizată ceremonia de decernare.