Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Ion Grămadă este proprietarul uneia dintre cele mai interesante colecţii etnografice din Moldova, care numără peste şapte mii de piese şi este găzduită, la domiciliul colecţionarului, într-o casă ţărănească veche de aproape două secole, dar şi în mai multe anexe, multe dintre acestea construite în ultimii ani şi în care sunt prezentate îndeletniciri tradiţionale din zonă, cum ar fi creşterea animalelor, oieritul, cioplitul lemnului, etc.
Clădirea principală a ansamblului muzeal Casa Muzeu „Ion Grămadă” Câmpulung Moldovenesc a fost inclusă în Parcul Naţional al Monumentelor de Arhitectură în iunie 1955 şi reprezintă o construcţie tipică pentru începutul secolului al XIX-lea. Este o casă de tip orăşenesc, ridicată de familia Constantin Grămadă, una dintre cele mai bogate familii ale Ocolului câmpulungean, care dispunea de pământuri la Câmpulung, Sadova şi Fundu Moldovei, fiind în acelaşi timp proprietari de mori, vaduri de moară şi ai unui număr mare de animale.
Casa a fost construită în 1817, din lemn cioplit, cu tindă şi două încăperi în faţă şi bucătărie în spate, împrejmuită de o prispă din bârne cioplite, cu streaşina largă susţinută de stâlpi crestaţi, fiind o locuinţă reprezentativă pentru o familie de gospodari.
Pelerin şi colecţionar
Obişnuiţi să-l întâlnim pe Ion Grămadă peste tot unde sunt evenimente culturale în judeţ, într-o zi de duminică după-amiază, l-am găsit la Colecţia Etnografică din Câmpulung Moldovenesc Est, sau Capul Satului. De fapt, nu este vorba doar de o colecţie etnografică, este vorba de un muzeu al colecţiilor.
Autorul ne-a mărturisit că nu el a dat această denumire, actuală, de Muzeu etnografic, ci cei mai mulţi dintre vizitatori, care au constatat că cele peste 7.000 de exponate, organizate în 18 săli, nu mai pot fi o simplă colecţie, ci un adevărat muzeu etnografic.
„Poate nu întâmplător, este şi o coincidenţă. Pe baza unor documente istorice, cartierul în care se află Colecţia Ion Grămadă, Cartierul Capul Satului, din vremuri a fost capăt de sat, şi atunci, legat de această denumire istorică, doresc să realizez, într-o perspectivă apropiată, un muzeu al satului la capătul satului”, a spus Ion Grămadă.
O bisericuţă va întregi muzeul
Ion Grămadă a spus că dintr-un sat în miniatură nu poate lipsi o bisericuţă, chiar un schit, cu multe icoane pe care deja le are în muzeu şi care ar putea împodobi pereţii acestui schit.
Are deja conturat proiectul bisericii din lemn, dar lipsesc deocamdată resursele financiare pentru procurarea materialelor necesare ridicării lăcaşului de cult.
Am aflat că deja este în lucru, la un meşter din Câmpulung, o troiţă mare, ca un semn de mulţumire pentru tot ce a realizat până acum şi ca un semn de rugă pentru tot ceea ce îşi propune să facă mai departe.
Ion Grămadă mărturiseşte că şi-ar dori ca cele peste 7.000 de exponate să fie cât mai bine păstrate, conservate şi puse în valoare.
O altă preocupare este construirea unui gard tradiţional din bârne şi acoperit cu solzi, o poartă ţărănească. Sunt multe lucruri pe care şi le doreşte nu pentru el, ci pentru vizitatori, şi speră în ajutorul Consiliului Local şi al celor care doresc să se alăture eforturilor sale. Ion Grămadă speră ca într-un timp scurt, până anul viitor chiar, să poată realiza aceste obiective.
Multe exponate au valoare sentimentală
Din acest mic tezaur inestimabil al tradiţiei pentru generaţiile viitoare, în care portul popular bucovinean este reprezentat de peste o sută de costume populare, ştergare, lăzi de zestre vechi de peste 120 de ani, sumane, icoanele vechi, obiecte de cult, cărţi religioase, mobilier rustic, instrumentele muzicale, nu lipsesc nici obiectele de tehnică populară, stative, maşini de răsucit, vârtelniţe şi tot ce mai este de trebuinţă unei gospodării ţărăneşti.
Pentru ilustrarea ocupaţiei principale a locuitorilor din zonă, Ion Grămadă a reconstituit coliba stânei, cu principalele dotări, atelierul de prelucrat lemnul cu toate sculele necesare.
Sunt multe lucruri de care Ion Gramadă este legat sufleteşte. De exemplu, cămaşa pe care a purtat-o mama sa, primul ştergar cu motive populare pe care i l-a dăruit bunica, sau lucruri pe care i le-a făcut cadou tata sau bunicul.
Pe lângă obiectele „de suflet” sunt şi obiecte pe care, pentru a le aduce în colecţie, colecţionarul de la poalele Rarăului a trecut prin multe peripeţii, o parte dintre acestea fiind redate în a doua carte pe care a publicat-o, „Întâmplări ce nu puteau fi uitate”.
Colecţionar şi scriitor
Ion Grămadă este un păstrător al tradiţiilor şi obiceiurilor populare din zona Câmpulungului şi prin cărţile sale. Nu îşi propusese şi nici nu se gândise, cu puţin timp în urmă, să scrie.
Dar mulţi vizitatori, care au apreciat modul în care Ion Grămadă vorbeşte despre tot ce există în muzeu, maniera în care prezintă exponatele, dar şi lucruri legate de istoria şi tradiţia acestor locuri, l-au îndemnat insistent să pună pe hârtie tot ce le-a prezentat lor. Nu şi-a propus un termen, dar în doi ani a reuşit să editeze două cărţi. Prima carte prezintă „Întâmplări din viaţa unui colecţionar”, iar a doua, „Întâmplări ce nu puteau fi uitate”.
Urmează a treia carte, „Pelerini prin zestrea trecutului”, care va reflecta foarte multe aspecte din istoria acestor locuri, tradiţii, oameni, folclor, pentru că are câteva culegeri de folclor vechi, dar foarte valoroase şi alte întâmplări pe care nu a reuşit să le prindă în cele două cărţi.
„Urmează să scriu în perioada de iarnă, pentru că timpul îmi permite o perioadă de cercetare. Doresc să integrez în muzeul nostru şi o sală a oamenilor de seamă din Câmpulung, pentru că noi, aici, la Câmpulung, am avut şi avem oameni de valoare, care merită să fie cunoscuţi, iar activitatea lor şi tot ce au făcut pentru oraş să fie prezentate publicului”, a spus Ion Grămadă.
Invitaţie cu anticipaţie
„Dacă domnul va voi şi mă va sprijini, va ieşi acest Muzeu al Satului de la Capătul Satului, pentru care, cu anticipaţie, vă invit să-l vizitaţi şi unde vă aştept cu cea mai mare plăcere”, a spus autorul colecţiilor. Alături de Ion Grămădă este tovarăşa de viaţă, soţia, Didina Grămadă. Ea i-a fost alături atât la găsirea exponatelor, la aranjarea lor, la conservarea obiectelor.
Pentru turiştii aflaţi în trecere, în gospodărie este înfiinţat şi un punct de informare şi documentare, unde se găsesc peste 2.000 de pliante, albume şi diverse alte suveniruri donate de vizitatori.
