Doamnele de poveste ale Poştei Române (II)

A trecut un an de când tot în această lună scriam un articol tot cu aceeaşi temă, când ne despărţeam de trei doamne deosebite care părăseau colectivul Poştei Române ieşind la pensie. Este o mare coincidenţă că astfel de evenimente au loc în luna martie, cea a femeilor, deci înseamnă că doamnele de poveste ale Poştei Române sunt nişte persoane deosebite  şi că merită din plin toată stima, respectul şi admiraţia noastră.

Persoanele care au părăsit frumoasa familie a Poştei sunt două doamne deosebite care timp de 35 de ani au dat totul în  meseria de zi cu zi. În primul rând vreau să vorbesc despre doamna Mariana Coclici, fostă casieră, doamna mea de suflet care pentru mine a fost o adevărată binecuvântare. Nu vreau nici acum să scriu despre calităţi profesionale pe care le are orice salariat care lucrează în această unitate ci despre sufletul mare şi cald al aceste doamne.

Mereu am observat la doamna Mariana o dragoste pentru tot ceea ce face, am simţit dezamăgire atunci când unele persoane nu înţelegeau ce înseamnă să fii trup şi suflet pentru cei din jur. De multe ori când aveam ocazia să vorbim îmi dădeam seama ce suflet frumos are şi cum vrea ca binele şi frumosul să fie puse la loc de frunte şi orice motiv de tristeţe să fie dat uitării. Am să admir mereu puterea aceste doamne care chiar dacă a avut o viaţă grea şi multe probleme avea mereu replici calde şi un umor la fel de cald care te făcea să uiţi de toate, iar atunci când aveai nevoie de un sfat era mereu dispusă să te asculte şi să te ajute să treci peste momente grele.

Doamna Mariana, vă mulţumesc pentru tot sprijinul acordat exact în momentele când am avut nevoie pentru toate vorbele frumoase şi calde care uneori în  momente grele au fost ”barca mea de salvare“. Din păcate, şi chiar mă doare sufletul, atunci când am văzut că au apărut probleme grave de sănătate, nu aţi avut timp să vă bucuraţi de ieşirea la pensie, dar noi toţi sperăm să treceţi cu bine peste această grea încercare şi peste un timp să vă bucuraţi de tot ce este frumos şi drag în jurul dumneavoastră pentru că meritaţi tot ce este mai bun pe această lume.

Cea de a doua persoană care a părăsit  familia Poştei Române este doamna Paraschiva Huţopilă, fostă factoriţă. Timp de foarte mulţi ani ea a deservit cu drag mulţi oameni şi a purtat pe umeri responsabilităţile legate de această meserie grea. Cred că şi datorită ei, care m-a susţinut atunci când am avut nevoie am început să prind drag de meseria de factor poştal. Orice început e greu dar dacă ai lângă tine persoane care să te susţină atunci când ai nevoie poţi să treci peste toate obstacolele apărute în calea ta.

Doamna Paraschiva a fost pentru mine, o mână de ajutor generoasă întinsă exact în momente grele, când aveam nevoie cel mai mult. De asemenea am admirat felul ei de a se descurca în orice fel de situaţie fără să facă compromisuri şi fără să lase deoparte anumite piedici pe care viaţa le-a pus în calea ei. Deşi a avut o perioadă grea după o lungă spitalizare şi mult concediu medical, după ce a suferit probleme grave de sănătate ea s-a întors tot la această muncă istovitoare.

Este de admirat cum persoane care fac parte din frumoasă familie a Poştei Române pun totul  în această meserie chiar cu sacrificiul  celui mai de preţ lucru adică sănătatea. Este un semnal de alarmă, pentru că în jurul nostru toţi mai mulţi colegi suferă din ce în ce mai mult de  probleme foarte grave de sănătate. Cauzele probabil le ştim toţi cei care lucrăm în această unitate dar din păcate suntem prinşi trup şi suflet în munca noastră şi capabili să sacrificăm totul.

Acesta a fost, este şi va fi mereu colectivul salariaţilor din Poşta Română, oameni simpli dar de o mare bogăţie sufletească, capabili de sacrificii pentru binele celor din jur şi dornici să ofere profesionalism, încredere dar şi multă, multă dragoste.

Ce ar mai fi de spus despre doamnele noastre de poveste, proaspete pensionare decât că le dorim tot binele din lume, să fie sănătoase atât cât mai este posibil pentru a se putea bucura de o viaţă liniştită alături de cei dragi. De asemenea, sunt convinsă că şi noi avem un loc special într-un colţ de suflet pentru că ”microbul” Poşta Română pătrunde adânc în trupurile şi sufletele noastre şi rămâne acolo pentru totdeauna exact ca o boală incurabilă dar care are şi efecte benefice asupra noastră şi a celor din jur.