Monica TĂTARU

Foarte mulţi dintre noi ne întrebăm cum procedează unii angajatori ca să nu le plece angajaţii. Oare salariul este principala motivaţie? Frica poate fi un factor motivaţional? De ce unii angajaţi rămân într-o companie, chiar dacă li se oferă un salariu mai mare în altă parte?

Anumite lucruri, cum ar fi un salariu mare, un birou bine amenajat, pot ajuta oamenii să nu devină demotivaţi, însă nu-i ajută să se motiveze. Frica este un foarte bun factor motivaţional, numai că pe termen scurt. Ţipetele şefului te pun în mişcare pentru o scurtă perioadă de timp, dar apoi nu ştii încotro s-o apuci mai repede.

Celebrul psiholog Abraham Maslow a dezvoltat o teorie foarte interesantă vizând motivaţia umană, pe care a clasificat-o piramidal, în funcţie de nevoi.

 

Nivelurile motivaţionale

Astfel, la baza piramidei sunt nevoile fiziologice, lucrurile care ne sunt necesare pentru a supravieţui, cum ar fi hrana, apa, îmbrăcămintea, adăpostul şi dormitul. Prin prisma angajatului, acestea sunt asigurate printr-un salariu adecvat.

La următorul nivel se află nevoia de siguranţă şi securitate, adică de acele lucruri necesare pentru siguranţa fizică şi emoţională, adică locuri de muncă sigure, asigurări de sănătate, protecţie a muncii şi pensii.

Următorul nivel este cel al nevoilor sociale, adică cerinţele umane de dragoste şi afecţiune, de respect şi sentimentul de apartenenţă la un grup, la o organizaţie. Acestea pot fi satisfăcute prin mediul de lucru şi prin organizaţii neoficiale. Relaţiile amicale dintre colegi şi cu şefii ierarhici sunt necesare şi importante, dat fiind că la serviciu ne petrecem cea mai mare parte din timp.

Nivelul imediat superior, adică cel al stimei şi prestigiului poate fi satisfăcut prin promovare, prin diferite onoruri şi premii, prin echitate între eforturi şi recompense sau alte forme de recunoştinţă.

La cel mai înalt nivel este cel de autorealizare sau de realizare profesională şi de creştere şi dezvoltare ca om, acestea fiind cel mai greu de realizat, pentru că îndeplinirea lor tinde să ia diverse forme, de la individ la individ. Pornirea într-o carieră nouă, învăţarea unei noi profesii sau provocarea de a deveni “cel mai bun” pot satisface această nevoie de autorealizare.

 

Metodele motivaţionale, în funcţie de personalitate

Persoane diferite sunt motivate de lucruri diferite. Pe unii îi motivează câteva zile libere, pe alţii recunoaşterea muncii lor, pe alţii posibilitatea de a promova în funcţie, pe alţii posibilitatea de a se deplasa în interes de serviciu, pe alţii stagiile de formare profesională.

Pentru a şti ce i se potriveşte fiecăruia, trebuie să-i cunoaşteţi personalitatea şi, în plus, trebuie să ştiţi nivelul motivaţional la care a ajuns. Cu alte cuvinte, încercaţi să aplicaţi diferitele metode motivaţionale particular, la nivel de individ şi nu general, la nivel de grup. Dar asta înseamnă un efort suplimentar din partea dvs. Sunteţi dispus să-l faceţi pentru a vă păstra colaboratorii cei mai buni?

 

Aşteptăm întrebări şi sugestii la telefon 0230 520317 sau pe email office@agentierecrutare.ro.

Consultant- psiholog, Monica Tataru
Human Resources Consulting
Agenţie de recrutare şi selecţie de resurse umane

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Cum ne motivăm angajaţii.

Comentarii