Doru BIGHIU

Cred că la USOpen 2022 s-a înregistrat cea mai slabă prezenţăromânească din ultimele 3 decenii la toate turneele de Grand Slam. Mi-ar fi uşor să accesez statistici de la ATP şi WTA sau să caut un istoric pe google, dar presupun că în zecile de ani de când scriu rubrici de sport aici şi în alte locuri v-aţi dat seama că nu mă bazez decât rar pe cifre exacte. Nu am o abordare inginerească, ci una sentimentală a sportului. Caut fapte, întâmplări, reuşite care să aibă în ele şi spectaculosul, nu doar cifre. De aceea, poate greşesc în afirmaţia de mai sus. Oricum, în memorie nu am întipărit vreun alt turneu de Grand Slam în care la finalul turului al doilea prezenţa românească să fi excelat prin... absenţa totală! Nu mai iau în calcul, de mulţi ani, dispariţia numelor româneşti în turneele masculine, dar mă bântuie nostalgia împlinirii în acest an a unei jumătăţi de secol de când Ilie Năstase juca prima sa finală (din două jucate) la Wimbledon, pierdută în faţa lui Stan Smith. În anii din urmă, prezenţa pe tabloul de simplu feminin a unui număr de 5-7 jucătoare din România devenise ceva comun în turneele de Grand Slam. Acum, în SUA, au pătruns pe tablou 5, dintre care 2 au pierdut în primul tur, în moţcu favorita Simona Halep, celelalte 3 cărându-se în al doilea. Ar fi prea simplu să dăm vina pe vârstă, toate cele în care ne puneam speranţe având între 30 şi 32 de ani, numai că dacă ne uităm la ce face Nadal la 36 de ani (şi ar fi făcut şi Nole, la cei 35) avem motive să credem că nu doar vârsta le opreşte pe ale noastre din cursacătre trofee. Explicaţia e în istericalele la care distinsele se dedau meci de meci. Dincolo de o nervozitate ciudată şi cam fără justificare, ele au o ţopârlănealăşi nişte aere de prinţese îmbufnate (campioană a devenit Cîrstea, care a depăşit-o până şi pe Halep!) pe care, fie-mi iertată remarca, femeile normale nu le au!