Mircea Radu IACOBAN

De pe frontul din Transnistria, în urmă cu trei decenii, transmiteam gazetei bucureștene „Românul” (mai degrabă cu titlul de amuzament, că prea erau de tot gogonate!) crâmpeie din știrile radioului de la Tiraspol, adevărată filială a celui central moscovit și, desigur, fervent susținător al trupelor nistrene. Din radiojurnalul de la 8 iulie 1991 (în limba rusă, desigur): „Cetățeni ai Republicii Moldovenești Nistrene, am aflat din surse competente că din România a fost adusă în Moldova o armă barbară de nimicire a tinerei generații în creștere, a populației din Transnistria. Au fost aduse mine-capcană confecționate sub formă de jucării, stilouri, cutii de conserve, magnetofoane, tranzistori, alte obiecte care atrag atenția copiilor și adulților. Aceste arme-capcană pot fi aruncate din avioane civile sau militare și pot fi răspândite de grupuri de diversioniști. Armele cu înfățișare de jucării vor exploda când le veți lua în mână, când le veți da copiilor.” La vremea războiului de la Nistru, confrații lor de la Moscova întru gazetărie nerușinată completau zi de zi canavaua unor astfel de minciuni „de colecție” vorbind despre „zeci de sicrie de zinc cu trupuri ale soldaților  români  trimise la București”, raiduri peste Prut ale unor Mig-uri românești, transporturi de grenade aduse de la Iași ș.a.m.d. Întru minciună, rușii au solidă tradiție, iar ceea ce se petrece acum pe frontul informațional al conflictului absurd din Ucraina se înscrie într-un continuum pe cât de aberant, pe atât de revoltător. Încheierea războaielor moderne s-ar cuveni să aibă și un Nürenberg al presei ațâțătoare, cu consistentă parte de vină în justificarea hoțească și acutizarea conflictelor armate. Persuasiunea nutrește coerciția prin simpla transfomare a albului în negru! Poftim, a griului dacă vreți, fiindcă nici propaganda ucraineană n-o fi fiind de tot inocentă, da-i parte mișelește atacată, și când ești atât de brutal agresionat, te aperi cât și cum poți. Presa de la Chișinău a încercat o sinteză a principalelor teme din repertoriul fake al propagandei Kremlinului. Una, să-i spun majoră, ar fi aceea că în război („Operațiune specială”!!) Rusia se confruntă nu cu Ucraina, ci cu NATO. Și, desigur, Ucraina a împins-o în acest conflict. Când, cum? Potrivit afirmațiilor atacatorilor, ucrainienii înșiși au bombardat la Bucea și Mariupol... pentru a avea argumente mai solide să ceară armament de la NATO. Rețeta-i de fapt rusească: se spune tot mai convingător că ei înșiși au aruncat în aer un bloc de la Moscova și au dat vina pe ceceni, pentru a justifica apoi dezastrul ce l-au făptuit  la Groznâi. Cel puțin deocamdată, nici un oștean al Tratatului Atlantic n-a fost zărit pe vreun front dn Ucraina, așa că mesajul total fals, susținut și de basarabeanul Iurie Roșca (cel care a lansat la București în repetate rânduri cărți de-ale lui Dughin) de n-ar purta încărcătură tragică, ar fi de-a dreptul comic. Un al doilea tip de mare minciună propagandistică rusă insistă să acuze Ucraina, ba chiar și Republica Moldova, că ar ascunde laboratoare secrete de proveniență occidentală care produc arme biologice și chimice. Inspirație de sorginte americană: USA a utilizat-o la atacarea Iranului, numai că nici între Tigru și Eufrat, nici pe teritoriul ucrainean, n-a văzut nimeni eprubetele ori dispozitivele nucleare cu pricina. Următoarea acuză e de-a dreptul fantasmagorică: Ucraina atacă tot ceea ce este rusesc, vizează excluderea limbii ruse și exterminarea popoarelor de origine slavă! Până una, alta, pentru protejarea etnicilor ruși, Kremlinul... bombardează orașe locuite majoritar de populație rusă! Este inclusă, la grămadă, și Moldova, care „încearcă acum să anuleze, la fel ca Ucraina, tot ceea ce este rusesc” (!) Să nu uităm că Ambasada de la Chișinău a cerut etnicilor ruși să depună în scris sesizări privitoare la înmulțirea „cazurilor de discriminare pe motive naționale, lingvistice, culturale, religioase și de altă natură.” Unde și când s-au petrecut? Nici o știre din presa lumii nu le-a consemnat, dar dacă li se cer moldovenilor sesizări în scris, înseamnă că nu-i exclus să existe. De nu, pricini se pot inventa – cum a procedat și Hitler la Gleiwitz. Astfel de narative propagandistice sunt puse în undă, pe ecrane și în pagină, zi de zi, ceas e ceas, de către clovni tip Soloviov, care pare mai Goebbels decât chiar Goebbels, de moderatoare înfierbântate (odihnească în pace fiica lui Dughin, crunt a plătit!), de generali mustăcioși, deputați, gospodine, pensionari. Parcă dintr-o păpușă Matrioșka ies una după alta sosii de-ale lui Putin! Îmi vine foarte greu să cred că pot exista oameni raționali, cu o brumă de inteligență și de principii etice,  care să nu vadă și să nu înțeleagă uriașa, absurda și sângeroasa eroare putiniană.

La Kremlin, minciuna stă cu țarul la masă!