Gabriel MANȚĂ

A venit ”arma secretă” să ne strice duminica perfectă de tenis băiețesc! Asta însemna finale între primii doi favoriți și la Barcelona, și la Belgrad. Nadal și Tsitsipas bifaseră deja prezența pe tărâm catalan, tenisul minut cu minut pasase legătura la sârbi. Păcat că acest turneu nu a fost transmis de nimeni. Așadar, în prima semifinală, Karatsev l-a supus pe Djokovic la niște cazne inimaginabile, taman acasă la el. Am dat peste un rezumat de 4 minute și, din ce schimburi am văzut, pot presupune că Nole s-a încăpățânat să-l bată pe rus la luptă dreaptă din spatele terenului. Adică fără să apeleze la trucuri gen scurte, doar una defensivă am văzut în acel rezumat. Nu se poate spune că n-a avut șanse, din moment ce a contabilizat 23 (!) de mingi de break, însă Karatsev a luptat ca la Stalingrad! Rezultatul? După 3 ore și jumătate, numărul 1 era eliminat... Cealaltă semifinală a trecut inevitabil în umbră, am aflat duminică dimineață că Berettini își făcuse treaba cu japonezul Taro Daniel. În finală, abia încheiată în clipa în care scriu, rusul a avut puterea să revină după un prim set pierdut clar și s-a predat abia în tie-brek-ul decisivului.

Revenind la Barcelona, Nadal nu i-a ținut isonul lui Djokovic, rămânând neînvins pe zgura de acasă! E drept, Tsitsipas juca așa cum nu l-am văzut niciodată, la ora jocului avea o serie de 17 game-uri din 17 anul acesta pe zgură! Dar până aici i-a fost, deși a salvat două mingi de meci, ajungând apoi el la una, salvată de Nadal! A câștigat spaniolul, dar poate pentru ultima dată. Cred că se anunță un Roland Garros cu predare de ștafetă. La dublu, Tecău a ajuns surprinzător și admirabil în finală, avându-l pe Krawietz partener, dar adversari au fost favoriții #1, împotriva cărora nu s-a putut face mare lucru.

În ce privește tenisul feminin, duminica perfectă, cu două românce în finale, ne fusese stricată de sălbatica Sabalenka (nu peiorativ, ci în sensul de forță neîmblânzită), împotriva căreia Simona n-a găsit calea (spre deosebire de Barty, care a păcălit-o cumva). Totuși, o aveam pe Sorana la Istanbul, o prezență atât de rară în finale, încât trebuia profitat cu orice preț de ocazie. Aproape incredibil pentru talentul său, Sorana avea un singur titlu câștigat din 4 finale, și acela în îndepărtatul 2008! Acum, adversară îi era chiar favorita 1 a turneului, belgianca Mertens. Aflată în căutarea timpului pierdut, Sorana a jucat de parcă ea era Top 10 și a câștigat un turneu după 13 ani, cu atât mai copleșitor succesul!