Doru POPOVICI

E de la sine înțeles că atât timp cât toată planeta e sub asediu și toate sporturile sunt adaptate la nouastare de fapt, toate programările, planificările și calendarele competiționale se aflăîn perpetuă reașezare. Știți prea bine că inclusiv competițiile majore ale anului ăstuia nenorocit care parcă nu se mai termină, adică Jocurile Olimpice și Campionatul european de Fotbal,au fost reprogramate (în principiu pentru aceleași date calendaristice), ceea ce conduce automat la înghesuirea viitoarelor preliminarii și calificări pentru edițiile următoare ale acelorași evenimente sau pentru altele de mărime comparabilă. S-au remodelat și cupele europene la nivel de cluburi, astfel încât în ambele competiții nu s-au mai desfășurat, în etapele superioare chiar, partide tur-retur, caîn întreaga istorie a acestora, ci meciuri unice, unde în mod evident avantajată era echipa care juca acasă. Avantajul acesta, mai degrabă teoretic ori ipotetic, s-a diminuat și el considerabil, din moment ce tribunele au rămas pustii. Tot elanul pe care îl genera "cel de-al 12-lea jucător" s-a cam dus, avantajul terenului propriu rămânând doar la nivelul obișnuinței jucătorilor cu mediul, cu reperele care ușurează cumva acțiunile din teren. Încă mai mult, chiar și după ce s-au stabilit datele pentru competițiile amânate în principiu cu fix un an, în acest moment tot nu se știe cu exactitate dacă va fi posibilă plasarea lor în aceleași locuri și chiar la aceleași date. Astfel, Bucureștiul (cu tot cu fantastica realizare tehnică, un rahat de trenuleț de la Otopeni la Garade Nord, care ține locul metroului de la aeroport la stadion, care era de altfel o obligație prevăzută în caietul de sarcini de la UEFA) e posibil să nu organizeze totuși niciun meci din cele 4 programate, dacă pandemia va muta turneul final într-o singură țară, Germania sau Rusia, după cum se discută în aceste zile. Fiecare dintre noi are propria percepție asupra evenimentelor din acest an. Mie,personal, anul 2020 mi se pare un blestem. Ducă-se și s-ar tot duce!