Mircea Radu IACOBAN

Cum tot am scris despre noul Mers al trenurilor, poate nu-i lipsit de interes să deșir câteva amintiri din voiajuri feroviare de altădată, la noi și-n lume. În tinerețe, când făceam gazetărie radiofonică, am avut prilejul să călătoresc pe secțiuni de cale despre care nu cred că azi mai știe cineva: de la Bouțari la Sarmizegetusa pe tronson de linie dințată, de la Arad la Glogovăț cu tramvaiul-tren electric de ecartament 1000 mm., de la Turda la Abrud cu mocănița-personal ce făcea drumul în șase ore și, din când în când, poposea să se adape băgând o țeavă în felurite știoalne, de la Dărmănești la Humor pe la cruntul vârf de pantă Strigoaia, de la … la… Marea invenție, devenită emblematică pentru veacul XX, locomotiva, a stârnit deplină uimire văzută cu ochii mari mai întâi pe alte meleaguri. Nespus de tulburat (călătorise, în Anglia, cu cel dintâi tren), bursierul român Petrache Poenaru trimitea, prin 1831, epistolă în țară: „20 de trăsuri, legate unele de altele și încărcate cu 240 de persoane, sunt trase toate de-odată de o singură mașină cu aburi și cu așa viteză, încât cel mai bun cal de curse n-ar putea că le urmeze în mare galop...” Cu o mirare ceva mai blazată și europenește disimulată, am voiajat și noi cu trenurile altora, care arată că rigorile și cutumele transportului de călători pe șine nu-s bătute în cuie. Ne-am fost răs-obișnuit cu trenurile noastre, bune, rele, numai că una dintre explicațiile dramaticei contrageri a căii ferate române o aflăm, dincolo de cronica subfinanțare, și-n imobilismul administrării, prea puțin permeabilă la inovare, la nevoile și chiar la mofturile călătorului. Canada-i nesfârșită și, în afara așa-numitului „Coridor” sudic, puțin populată. Un drum de la Montreal la Vancouver (circa 5000 km.) durează 3-4 zile. Programare relaxată: pe majoritatea rutelor lungi, trenurile nu sunt zilnice. Spre Vancouver, de pildă, pleacă (din Toronto) doar marțea, joia și sâmbăta. Din cele 65 de opriri prevăzute în livretul de mers, numai 15 sunt obligatorii. Restul de 50, „stop on request on 48 hour advance notice”. Adicătelea, dacă vrei să cobori în mărunta gară X (sau să urci), dai telefon la dispecerat cu două zile înainte și trenul oprește în halta respectivă. Dacă nu, nu! Tot prin telefon poți anunța că vei avea nevoie de anumite medicamente în timpul călătoriei; le vei găsi la bord, pe fotoliul rezervat, contra cost. Fiecare provincie utilizează tipuri diferite de vagoane – concurență evidentă (și benefică) în ceea ce privește confortul călătorului. Mai toate vagoanele dispun de telefon public, prize pentru laptop (au apărut, în fine, și pe la noi), WiFi gratuit, unele dispun de televiziune cu circuit închis, dimpreună cu ultraobligatoriul spațiu pentru căruciorul handicapatului. Serviciul la bord seamănă cu acela din avioane: este împins, pe culoar, un dulap-cărucior plin de bunătăți calde; serviciu gratis la clasa I-a, cu plată la clasa „economic”. Călătorind spre Niagara (evident, la „economic”) am cerut un ceai din fructe de pădure. Mi-a fost adus, l-am plătit, l-am gustat, nu mi-a plăcut. Când fata cu căruciorul a trecut să strângă ce era de strâns, i-am dat și ceașca mea. Văzând-o aproape plină, s-a oprit, a deschis un sertăraș și a început să numere la bănuți: mi-a restituit costul ceaiului – dacă nu mi-a plăcut, e vina lor, nu a mea. Nici prin cap nu mi-ar fi trecut să cer banii înapoi! Calea ferată canadiană nu te transportă doar până-n gara de destinație, ci până-n pragul casei: biletul de tren îți dă dreptul să circuli în ziua respectivă cu orice mijloc de transport local (metrou, tren urban, autobuz, tramvai) din orașul în care ai ajuns. Dacă, Doamne ferește, trenul întârzie, călătorul este despăgubit – primește un bonus proporțional cu durata întârzierii. În următoarele 6 luni poate parcurge gratuit câteva sute de kilometri în contul fostei neplăceri feroviare. Noaptea, călătorul primește o pătură și o pernă, chiar dacă n-are loc într-un compartiment cu paturi (care poate rivaliza cu o garsonieră de hotel și, dincolo de amănunțimea dotărilor și serviciilor, ce includ și gazeta locală la intrarea în fiecare nouă entitate administrativă, oferă, la categoria „Park car”, și un „salon panoramique”, în întregime vitrat, la etajul vagonului). Orice pasager care depășește vârsta de 60 de ani beneficiază de 10% reducere, copiii până la 11 ani călătoresc gratis. La toaleta oricărui vagon vei afla totdeauna un duș cu apă caldă, săpun, șampon, dezinfectant, vată ș.m.a. Trenurile din Ontario sunt remorcate de locomotive diesel ce practică curent și constant viteze de 160 km./oră. Un drum de 539 km. (Montreal-Toronto), cam cât parcursul București-Timișoara, l-am străbătut în mai puțin de 4 ore. Și-ți vine să exclami, precum Petrache Poenaru: „nu s-ar vedea că trăsurile merg dacă roțile n-ar face zgomot, obiectele dispărând îndată ce au apărut și crezi că totul fuge, dar că trăsurile stau nemișcate...”