Gabriel MANȚĂ

Am mai spus-o, o repet: Florin Mergea este un jucător de simplu rătăcit printre dubliști. Sigur, toți au început la simplu, senzația greșită fiind că, vorba lui Horia Tecău, dacă nu ești suficient de bun, ar trebui să te lași. Așadar, e o recunoaștere pe jumătate a faptului că jucătorii de dublu nu ar face față la simplu. Reciproca nu e valabilă, un bun jucător de simplu se adaptează, mai ales dacă își află un partener cu care să se completeze. Dar aceștia, adică jucătorii de succes la simplu, nu au de ce să consume energie la dublu, pentru că premiile și notorietatea sunt la ani lumină față de cele de la jocul individual. Să fim sinceri, câți dintre noi am urmărit meciurile fraților Bryan, care au scris istorie în tenisul de echipă? La drept vorbind, nici n-aveam unde, pentru că televiziunile care transmiteau turnee nu preluau și meciurile de dublu, tocmai din cauza audienței limitate. Altfel stau lucrurile acum, când doi români fac legea în această ramură a tenisului. Tecău și olandezul Rojer au devenit prima pereche în clasamentul mondial, amândoi sunt foarte buni în toate segmentele jocului, la acestea adăugându-se calmul și tenacitatea. În ceea ce-l privește pe partenerul lui Mergea, indianul Bopanna excelează la serviciu și îl mai ajută anvergura la jocul la fileu. Dar, se vede treaba, un jucător genial și unul bunicel nu fac cât doi foarte buni. Mai ales când cel bunicel prinde o zi proastă la serviciu, așa cum s-a întâmplat în finală. Mergea își propunea pentru la anul un turneu de Grand Slam, ba chiar și locul 1 în lume! M-aș bucura ca măcar pentru prima parte să găsească o conjunctură favorabilă, căci restul mi se pare un țel prea optimist. În ce ne privește, să sperăm că Mergea și Tecău vor lua o medalie pentru România la Olimpiada de la anul.

Pe scurt, despre finala Djokovic-Federer... Elvețianul s-a crispat iarăși în fața unui obiectiv important, deși cu condiții mai bune (hard indoor și două seturi din trei) greu se va mai întâlni în disputele cu sârbul. Ajung să spun ce spuneam pe vremea marii rivalități cu Nadal, că Roger va câștiga la Roland Garros dacă Rafa va rata finala. La fel, Roger va mai câștiga un Grand Slam numai dacă nu-l va avea adversar în finală pe Nole. Cât despre autoritarul lider mondial, acesta încheie un an ireal, irepetabil chiar, în care, pe lângă atâtea altele, a reușit egalarea palmaresului direct și cu Federer, și cu Nadal! Ideal pentru el ar fi ca ”acasă”, adică la Australian Open, să-și apere titlul și totodată să treacă în față în ambele rivalități.