Gabriel MANȚĂ

Ultimul turneu de Masters al anului, cel de la Paris, n-a ieșit din tipare în ceea ce privește câștigătorul. Djokovic a luat tenisul masculin în stăpânire și nimic nu pare a-l deranja cu adevărat, cel puțin nu în viitorul apropiat. Scânteia de revoltă pe care a aprins-o Wawrinka a fost stinsă în semifinalele acestui turneu, tot pe tărâm francez, cu un 6-0 în setul decisiv, care ne aduce aminte de meciurile cu Murray de la începutul sezonului. Cred că la Roland Garros a fost vorba și de un blocaj psihologic al sârbului, aflat în fața performanței care l-ar fi legitimat ca făcând parte dintre marii campioni dintotdeauna ai acestui sport, cei cu toate cele patru turnee de Șlem în panoplie. Această latură emoțională nu este o vorbă goală nici în privința celor considerați ”cyborgi”, doar am văzut-o și pe Serena cum s-a îndoit sub această povară, tocmai când îi era mai la îndemână Marele Șlem. Odată depășit episodul Open-ului francez, care va rămâne obiectivul principal al lui Nole anul viitor, nu mă îndoiesc de asta, impresia mea este că sârbul a accesat un nivel încă mai înalt al jocului. La momentul actual e literalmente inexpugnabil. În finală nici n-a mai stat la discuții cu Murray, rezolvându-l pe britanic în două seturi. Celelalte evenimente ale Masters-ului ar fi eliminările timpurii ale lui Federer și Nadal, care n-au mai avut suflu după ce-și disputaseră finala de la Basel, duminica trecută. Roger a cedat la un big-server, americanul Isner, care, deși nu s-a putut atinge de serviciul elvețianului, i-a aplicat rețeta tie-break-urilor. Tot cu două tie-break-uri (foarte lungi, la 8 și la 7!) a pierdut și Rafa, în fața lui Wawrinka, acesta mobilizându-se exemplar după ce în meciul precedent cu spaniolul aproape că fusese acuzat de non-combat!

Săptămâna trecută a avut loc și WTA Elite Trophy, turneul de la care, acum doi ani, începea ascensiunea Simonei Halep. De data asta a fost câștigat de o veterană, sora Venus, care a pensionat-o pe Roberta Vinci, coșmarul surorii Serena.