Lucian AVRAMESCU

Citesc două glume proaste în dimineaţa asta. Una e avansată de un site care spune că ”partidele s-au înţeles deja, iar noul premier e Vasile Dâncu”. O altă glumă proastă e a unui important condeier: Iohannis e obligat să-l pună premier pe Predoiu, fiindcă a plecat la drum cu el şi e obligat să-l pună. Aşa o fi. Aşa era acum o lună. De ce spun însă că-s glume proaste, dacă nu cumva manipulări care să-i rupă gâtul lui Iohannis? Fiindcă strada e ignorată în aceste calcule. Strada lipseşte, tocmai ea care este, în clipa asta, forţa care decide. De ce să decidă strada? Păi aici au fost împinse de politicieni lucrurile.

Ce s-a petrecut aseară în Bucureşti absentează din socoteli. Strada care l-a trimis scurt acasă pe Ponta, cu toate că de luni de zile l-a tot rugat Iohannis şi l-a rugat de-a surda să demisioneze, nu există. Mitingurile astea care seamănă cu revărsările de mulţimi ieşite să-l dea jos pe Ceauşescu nu-s glume. În condiţii normale şi Dâncu şi Predoiu şi mamele lor personale puteau fi variante de premier. Acum nu. Dacă  Iohannis, manipulat de pachetul ăla de slană asudată de lângă el sau de altă osânză otrăvită pripăşită la Cotroceni, face un pas greşit faţă de MULȚIME, nu faţă de politicieni (ei au devenit zero barat în aceste zile), s-a ars. Distanţa de la 65 la sută încredere şi simpatie populară, atât are încă acum, după scoborârea cu zece procente într-un an în care a tăcut prea des, dacă face o mişcare aiurea, acea distanţă se strânge ca o armonică de acordeon. Strada, uşor de împins într-o direcţie sau alta, poate trece rapid la ”Jos Vasilică!” sau ”Ieşi afară, javră ordinară!”

Cineva, mai mulţi cineva, au cerut în diverse puncte ale demonstraţiei, în Piaţa Univesităţii mai ales, ”camparea”. Înţeleg că vor să aducă în piaţă corturile, cele care au găzduit în vremea golanilor greve ale foamei. În disperare, Iliescu a adus hoarde minereşti cu bâte între care, deghizaţi în mineri, se aflau exersaţi ofiţeri ai serviciilor. Începutul de democraţie a fost asasinat cu bâta atunci. Cineva poate trage înspre acolo protestele. Furia populară e reală. Revolta e reală. Revolta după 25 de ani de jaf şi de pângărire şi de abuzuri a crescut şi dă în clocot. Dar pe ea se pot instala rapid exersate grupuri şi forţe care s-o utilizeze cum vor.

Atenţie, tineri! Vi se pare că ieşiţi în stradă pentru voi şi acum chiar ieşiţi în stradă pentru voi, dar fără să vreţi şi fără să ştiţi, o puteţi face pentru alţii. Nu repetaţi naivităţile noastre. În România, revoluţiile se cam confiscă. Atenţie la confiscatorii de profesie! Se pot băga uşor printre voi şi, vocali fiind, îi puteţi alege chiar lideri. Asta nu înseamnă că nu există şi lideri reali, devotaţi unui crez adevărat şi pozitiv pentru această ţară prea adesea strivită. Atenţie la ”confiscarea revoluţiei”, fiindcă faceţi un fel de revoluţie. Atenţie şi la ”strada decide”. Cum? Prin cine? Revolta trebuie transmisă de stradă prin nişte traducători de mesaj, altfel va fi ca la Turnul Babel.

Atenţie, Iohannis! Ai norocul de a fi calm şi tăcut. Acum aceste calităţi te vor ajuta să gândeşti cumpătat, fără pripă şi avânturi aiurea. Eşti singurul politician care poate vorbi azi.

Până am terminat eu articolul ai şi vorbit. L-ai aşezat, înţeleg, premier pe Câmpeanu, ministru PSD. Va fi în stare să adune o majoritate fiindcă face parte din partidul majoritar. Va fi validat de stradă, strada pe care Iohannis a convocat-o la consultări? Habar n-am! Norocul lui Câmpeanu e că nu prea îl ştie nimeni. Doar el ştie unde a fost şi, fireşte, cei de le ştiu pe toate!