Gabriel MANȚĂ

Lumea fotbalului a luat-o razna şi în Spania. La un meci lipsit de orgolii construite în zeci de ani, în unele cazuri peste o sută, un suporter şi-a pierdut viaţa în urma unei agresiuni colective din partea “rivalilor”. Ce pune fotbalul pe celălalt taler al balanţei pentru a echilibra acest deznodământ? N-are ce pune. Putem vorbi despre bucuriile trăite datorită fotbalului, dar chiar exprimarea aceasta spune tot: bucuriile se trăiesc, nu se mor. Să facă repede cineva o aplicaţie pe smartphone pentru ursitoare, în care acestea să nu mai poată opta pentru viaţă scurtă din cauza fotbalului! Îmi aduc aminte de un documentar experimental, filmat pe stadioanele din Primera, în care un băiat îmbrăcat în tricoul oaspeţilor se ducea fix în tribuna populată cu suporterii gazdă. Dacă echipa oaspete pierdea, era consolat sau cel mult ironizat. Era ceva mai complicat dacă oaspeţii câştigau, unii dintre cei din jur alegeau să-l ignore, alţii îi adresau reproşuri, dar de fiecare dată actorul respectiv a ieşit neşifonat de pe stadioane. La vremea respectivă mă întrebam dacă aşa ceva ar fi posibil şi pe la noi, fără a mă gândi la ultraşi, ci la spectatorii obişnuiţi. Îmi dădeam şi un răspuns, cred că vi-l imaginaţi. Acum, oriunde în lume, n-ar trebui nimeni să-şi mai asume asemenea riscuri. Inclusiv criza şi sărăcia i-au făcut pe oameni mai răi, mai intoleranţi. Ce să mai vorbim de “războaiele“ induse de presă, cu televiziunile în prim-plan. Una dintre ele, la un promo Steaua-Dinamo, a pus nişte copii să zică “vom fi moartea” şi “iadul se va dezlănţui”! Mai bine să nu ne gândim cum ajung la 20 de ani nişte copii crescuţi în mediul ăsta…

Tot din fotbalul spaniol vine şi o altă veste: cică Real Madrid şi-ar fi modificat sigla pentru a fi pe plac unui potent sponsor din lumea arabă. În ce fel? Ar fi tăiat crucea de pe coroana regelui! Fără a fi habotnic, ba chiar dimpotrivă, recunosc crucea ca simbol creştin suprem. De aceea, o asemenea decizie mi s-ar părea doar o lipsă acută de sensibilitate. Hai, şi o crasă lipsă de cultură, în afară de cea a banului. Dar am intrat pe site-ul Realului. “Blazonul” e acelaşi. Şi nici nu cred că va fi altfel.