Gabriel MANȚĂ

Mult a fost, puţin a rămas. Săptămâna aceasta se va juca fotbal oficial şi pe meleagurile noastre, pentru început restanţa Stelei cu Chiajna. În perioada de pregătire, Steaua a fost tocată prin ziare şi emisiuni, motivul fiind prestaţiile sale „dezamăgitoare” din amicale. Am pus cuvântul între ghilimele pentru că ele pot fi dezamăgitoare doar pentru cine urmăreşte rezultatul în aceste partide. S-a spus chiar şi că Steaua a uitat să câştige, dar sunt convins că îşi va reaminti brusc la restanţele cu Chiajna şi cu U Cluj, aceasta din urmă programată la câteva zile după prima. În ce mă priveşte, abia aştept să pot privi din nou clasamentul la zi, fără să mai fie nevoie de calcule cu parametri. Următorul subiect întors pe toate feţele a fost cel legat de transferuri. Multe dintre discuţii au bătut apa în piuă, pentru că mutările respective s-au dovedit a fi precum pietrele aruncate în lac de un nebun, pe care deştepţii nu vor putea să le scoată. Între timp, putem vorbi despre certitudini. A fost adus Keşeru, iar momentan lumea strâmbă din nas. La fel a fost şi cu Piovaccari, până când acesta s-a integrat şi a început să marcheze. Problema este că profilul celor doi este asemănător, tot pe acolo este şi Kapetanos, dar grecul pare deja sărit din schemă, după părerea mea este ultimul său sezon în România. Deci, când nu va merge jocul de atac, Steaua va trebui să schimbe la nivelul mijlocaşilor, căci a-i schimba între ei pe Piovaccari şi Keşeru nu înseamnă modificarea tacticii. Marea provocare este sosirea lui Sânmărtean, care poate fi jucat ca al doilea atacant, pentru a nu se irosi pe fază defensivă. Pe celălalt taler este plecarea lui Bourceanu. Se tot vorbeşte despre cine va prelua sarcinile sale de la mijlocul terenului şi cât de bine va putea fi suplinit. Nu asta mi se pare principala problemă, oameni de travaliu se mai găsesc, ci care va fi acela care-l va înlocui în schema cu mare succes de două sezoane încoace: corner (sau lovitură liberă laterală) – centrare Bourceanu – gol cu capul... Până de curând nu vedeam alternativă, dar iată că a fost adus Sânmărtean, îndelung traficat în fiecare intersezon. În mod normal, aceasta ar fi fost marea lovitură de mercato în fotbalul românesc, dacă n-ar fi fost Mutu. Despre cel supranumit cândva „Briliantul” va fi timp să vorbim, deocamdată Steaua este cea care, cronologic, deschide balul.