Gabriel MANȚĂ

Inediţii câştigători ai Open-ului australian, feminin şi masculin, au urcat pe locul 3 în clasamentele respective, WTA şi ATP. La fete nu cred că se pune încă problema schimbării polului de putere, reprezentat de o unică jucătoare, eterna Serena Williams. Dar ea e una, nu poate acapara ambele semifinale, ba chiar se poate întâmpla o surpriză şi să nu ajungă nici măcar acolo, aşa că multe jucătoare pot spera la fazele superioare ale Slam-urilor, chiar la titlu. De data asta au luptat Na Li şi Cibulkova, chinezoaica trecând cu un nelipsit set alb în această ediţie. Practic, în afară de semifinale – deşi nici acolo n-a fost departe! – am avut cel puţin un 6-0 în fiecare fază! În schimb, la băieţi, faimosul Big Four nu mai există decât în teorie. Federer a alunecat pe locul 8, iar Murray e ca lumina pe care o vedem şi nu e. Practic, a rămas un braţ de fier între Djokovic şi Nadal, cât o mai ţine şi ăsta, probabil nu mai mult de doi ani.

Înainte de a-l omagia pe Wawrinka, câteva consideraţii despre semifinala Nadal-Federer. Aşa cum mă aşteptam, spaniolul a câştigat mai lejer decât cu Nishikori sau Dimitrov. Entuziasmul cvasigeneral la adresa jocului de până atunci al lui Federer a fost molipsitor inclusiv printre specialişti, dar în faţa lui Rafa totul trebuie resetat. Mă repet, dar jocul actual al lui Federer poate provoca daune oricui, inclusiv lui Djokovic, nu şi lui Nadal. Mult timp nu s-a ştiut că elveţianul este emotiv, acest lucru fiind developat în exces de meciurile cu spaniolul, mai ales în ultimii ani. A venit vremea să atace des la fileu, aşa cum făcea în tinereţe, tocmai pentru că nu mai poate face faţă raliurilor ucigătoare de pe fundul terenului. Dar încrederea l-a trădat până şi la acest capitol la care este maestru. Oricum, se pare că aceasta este linia generală, scurtarea punctelor prin veniri la fileu, ca antidot pentru maratonişti. La Doha, un neamţ de culoare, înalt şi slab, Dustin Brown, a atacat de o sută de ori la fileu în meciul cu conaţionalul său Gojowczyk!

În fine, trecând la finală, Stan „the Man” a izbutit şi săritura de care vorbeam într-unul dintre articolele anterioare: l-a învins şi pe Nadal şi a câştigat primul Grand Slam din carieră, la aproape 29 de ani! Omul care loveşte mai bine cu reverul cu o mână decât mulţi alţii cu forehandul a beneficiat de o accidentare a adversarului, dar survenită într-un moment favorabil lui, după ce luase primul set şi avea break în al doilea. După revenirea de la vestiar, Nadal a servit ca fetele, pe la 160-170 de km/oră cu primul serviciu! După ce s-a distanţat la două seturi graţie mai ales serviciului, Wawrinka s-a blocat mental şi n-a mai fost capabil să returneze decent, astfel că Nadal a câştigat un set cu un joc sub nivelul anterior. Însă era chestiune de timp până când „the Man” să reuşească să se adune şi să facă break. Una peste alta, un trofeu absolut meritat pentru Wawrinka, pentru că a-i învinge pe Djokovic şi Nadal în acelaşi turneu de Grand Slam n-a mai reuşit nimeni!

Şi o idee în aşteptare: anul acesta Nadal nu va mai câştiga Roland Garros-ul...