Google
 
sâmbătă, 25 ian 2014 - Anul XIX, nr. 18 (5527)
ANUNŢURI ONLINE:
Acum: 0°C.
La noapte: °C. Meteo
Anunţuri OnlineMonitorulTVAlbum Foto
HoroscopRedacţiaPublicitate
Curs valutar euroEUR:Tendinta4,6662 lei
Curs valutar dolar americanUSD:Tendinta4,0794 lei
Newsletter Monitorul de Suceava RSS Monitorul de Suceava Monitorul de Suceava pe Google+ Monitorul de Suceava pe YouTube Monitorul de Suceava pe Twitter Monitorul de Suceava pe Facebook
Printeaza articolulPrintează articolul |  Trimite prin e-mailTrimite e-mail |  Trimite pe Yahoo MessengerMessenger |   ø imagini |   ø fişiere video
Mircea Radu IACOBAN

Mircea Radu IACOBAN


Să vezi și să nu crezi!

La ce bun cămila?

de
(citeşte alte articole de la acelaşi autor)

Ieri s-a prezentat la Iași, în premieră pe țară, o piesă a subsemnatului, intitulată „Loser”, adusă în turneu de Teatrul „Tudor Vianu” din Giurgiu (textul a apărut în „Convorbiri literare” din nov. 2013). N-aș scrie despre acest mic eveniment teatral dacă el n-ar șubrezi aserțiunile dlui Alex. Ştefănescu, autorul unei declarații-șoc la TV: n-are nici un rost să se publice opere dramatice, câtă vreme spectacolele sunt semnate de regizori, regizorul este fac-totum-ul în teatru, iar textul dramaturgului şi-a pierdut relevanţa. Dacă-i aşa, e trist. Noroc că nu-i chiar aşa!

Doar n-o să credem că prevalenţa actului regizoral, oricât de inspirat şi de spectaculos, poate trimite în neant, preschimbând în simple pretexte, piesele unor Euripide, Shakespeare, Cehov, Brecht, Caragiale, Sebastian care, odată intrate pe mâna regizorului, se cuvin trecute mintenaş, dacă nu chiar pe numele lui, oricum, în contu-i. Practic, asistăm pur şi simplu la o tentativă de desfiinţare a unui gen literar: mutarea hotărâtă a interesului de la scriitură la actul punerii în scenă echivalează cu expulzarea dramaturgului din peisajul literaturilor lumii – ceea ce aminteşte povestirea arabă în care se spune că, dacă ai un bun conducător de cămile, dromaderul poate să lipsească!

Dincolo de faptul că există şi teatru destinat de la bun început numai lecturii, că spectacolul a fost şi rămâne totdeauna sub semnul efemerului, că anumite puneri în scenă deformează şi delegitimează autorul textului până la a te-ntreba ce-i caută numele pe afiş, vrem să credem că dl Ştefănescu nu s-a gândit să aplice eticheta „inutilă publicarea” în cazul „Macbeth” sau „Hamlet”, ci a stabilit, probabil, o anume limită temporală de la care încolo dramaturgiei nu-i mai rămâne decât rolul furnizării de texte-pretexte.

Odată cu naşterea secolului XXI, genul şi-o fi încheiat misia, predând cu supunere ştafeta directorului de scenă? Cum de nu s-a sesizat până acum inutilitatea textului dramatic? Doar statutul regizorului, în esenţă, nu s-a schimbat măcar de la 1870 încoace, când se consideră că a apărut (în spectacolele de la Meiningen) regia modernă în teatru. Trebuie să credem că, în viziunea criticului, prestaţia regizorală a suferit de curând o mutaţie radicală prin asumarea (confiscarea) unor prerogative ce, prin definiţie, nu-i aparţin – numai că la mijloc e-o regretabilă confuzie de planuri: una-i arta scrisului, alta-i arta scenică.

Dacă dl Ştefănescu s-ar fi născut cu un veac înainte şi şi-ar fi impus punctul de vedere, (regia modernă de teatru funcţionând şi atunci) în bibliotecile României n-ar mai fi fost rânduite operele lui – ajunge un singur nume – Caragiale! Pe de altă parte, cei ce urmăresc fenomenul teatral contemporan pot lesne constata că nu-s puţine spectacolele în care pe afiş scrie (de pildă) Cehov şi ceea ce se petrece în scenă n-are nimic comun cu Cehov, după cum o montare recentă într-un teatru din nordul românesc a capodoperei „Romeo şi Julieta” este lipsită complet taman de ceea ce ar trebui s-o definească – poezia shakespeariană. Ce ne-am face fără cărţile din raft?

Cât priveşte dramaturgii contemporani, desproprietăriţi şi trecuţi la munca de jos, adică la rangul de umil scutier al regizorului, s-ar cuveni luată în discuţie nu numai ciudata propunere de interdicţie la tipar, ci şi încălcarea flagrantă a drepturilor de proprietate intelectuală asupra unor texte mutilate de montări abuziv ireverenţioase. Ce-ar spune un poet dacă actorul ce-i recită versurile ar „rearanja” poezia după inspiraţia şi cheful propriu?

Dincolo de toate aceste considerații, spectacolul giurgiuvean de la Iași îl pune pe dl Ștefănescu în reală dificultate, întrucât regia aparține… subsemnatului. Și atunci, cum rămâne? Textul tot nu mai contează? Al cărui Iacoban mai e și piesa și spectacolul? Ca să vezi ce încurcătură!

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului La ce bun cămila?.
 Vizualizări articol: FLOOD/SPAM | 
Notează articolul: 
  • Nota curentă 4.71/5
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
 | Nota curentă: 4.7 din 7 voturi
La ce bun cămila?4.757

Iulius Mall Suceava
AnnaCori
Comentarii

Monitorul de Suceava nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.


Timpul de 60 zile în care puteaţi posta comentarii pe marginea acestui articol a expirat.



Alte articole semnate de:
Cătălin MIHULEAC
Cătălin MIHULEAC
Mircea Radu IACOBAN
Mircea Radu IACOBAN

 

 

Meniul ZILEI în restaurante sucevene

HaiHui prin Bucovina

Ultima oră: local

Alte articole

Ştiri video

Ultima oră: naţional - internaţional

Alte articole

Gala Top 10 Suceveni

Top Articole

Elia Studio - Salon de infrumusetare
Mersul trenurilor de călători

SONDAJE

Consideraţi Legea antifumat în spaţiile publice o măsură bună?

Da
Nu
Nu mă interesează

Fotografia zilei - fotografie@monitorulsv.ro

Fotografia zilei