Gabriel MANȚĂ

Ultimul act al Cupei României s-a încheiat cuminte, cu cel mai probabil scor. Mai mult, acest 1-0 s-a scris în dreptul echipei căreia îi venise rândul. Măcar din punct de vedere al tradiţiei, căci din punct de vedere sportiv petroliştii n-au fost cu mult deasupra ceferiştilor în finală. Recentele manifestări de peşteră nu i-au făcut pe jucătorii galben-negri prea simpatici publicului neutru, iar pe Contra nu ţi-ai dori să-l ai vecin nici ca spectator, cei aflaţi în preajma sa pe Arena Naţională s-au putut convinge. Golul care a decis finala a fost reuşit tot de Bokila, un jucător remarcabil, dar căruia mi se pare că i se amplifică valoarea. Destui jucători din eşaloanele inferioare ale unor campionate vestice au făcut carieră în România, dar diferenţa se simte la mentalitate. Ei vin aici, la limita UE, cu un sentiment de superioritate, cum se duceau legionarii romani prin extremităţile imperiului. Şi la noi găseşti jucători plesnind de talent pe la judeţ, însă de obicei aceştia suferă blocaje când se ridică pretenţiile şi nu există răbdare cu ei. Revenind la golul pentru care lui Bokila i s-au acordat toate meritele, deoarece l-ar fi făcut pe Cadu din preluare, mie mi s-a părut în primul rând neinspirat căpitanul clujenilor, care n-a apreciat corect traiectoria mingii şi a ieşit la intercepţie. Odată ratată aceasta, lui Bokila nu-i putea fi prea greu să preia spre poartă, urmarea fiind acea finalizare, într-adevăr, de excepţie. Dar, în cazul în care Cadu ar fi ales să iasă direct pe adversar, la blocaj, Bokila ar fi trebuit să găsească o altă rezolvare, mai dificilă. Una peste alta, Cupa a ajuns unde trebuie, la singura echipă capabilă să ia punct Stelei în deplasare (când aceasta evolua cu titularii, desigur!), la un club cu infrastructură şi cu număr impresionant de suporteri. De văzut dacă în sezonul viitor vor avea forţa de a ţinti mai sus.

Depăşind subiectul fotbal, să amintim că s-a intrat în săptămâna a doua la Roland Garros şi nici o surpriză majoră n-a încălzit atmosfera surprinzător de friguroasă de la Paris (veterana Kimiko Date a jucat cu vestuţă şi colanţi trei sferturi!). Totuşi, poate mai surprinzător a fost jocul de uzură pe care l-a etalat Nadal. Până acum, spaniolul a fost foarte zgârcit cu loviturile direct câştigătoare, dar poate nu vrea să şi le consume…