Doru POPOVICI

Prietenul şi colegul meu de la Radio Top, Sorin Avram, mă tot suspecta de exagerări în anii trecuţi, când îi vorbeam despre fotbalul de excepţională calitate din campionatul Rusiei. N-am urmărit doar meciurile lui Kuban Krasnodar, ci şi ale lui Anzhi (cu Roberto Carlos şi Samuel Eto’o), ale lui CSKA Moscova ori Zenit St. Petersburg, toate jucând în primul rând pentru spectacol şi abia apoi pentru rezultat. Ar trebui menţionat aici şi faptul că, poate după modelul Lucescu din Ukraina, şi în campionatul Rusiei mişună străinii, cu precădere brazilienii, ceea ce lămureşte oarecum lucrurile. Ei bine, ieri dimineaţă, Sorin mi-a declarat că abia acum s-a convins că nu exagerasem cu nimic, după ce urmărise în întregime meciul noii echipe a lui Dan Petrescu, Dinamo Moscova. E drept şi că la Dinamo Moscova spectacolul a fost dintotdeauna la el acasă: prin anii ’80 avea o extremă stângă senzaţională, Gazaev, el însuşi un one-man-show, cu un dribling fabulos şi cu o viteză nebună, prea puţin folosit însă şi la naţionala URSS din cauza lui Oleg Blohin care juca pe acelaşi post. Revenind la zilele noastre, nu e de mirare că Dinamo Moscova, după un debut catastrofal în campionat, a revenit la viaţă sub comanda lui Dan Petrescu, un antrenor cel puţin la fel de bun ca fostul jucător, din moment ce a sfinţit locul pe unde a călcat, indiferent că e vorba de Urziceni, Krasnodar sau, acum, Moscova. În această situaţie, este firesc să ne întrebăm de ce niciodată n-a ajuns şi la Naţională (echipa asta, cândva în primele 8 din lume, devenită un soi de circ ambulant, fără vreun obiectiv sau măcar intenţie de performanţă), explicaţia că „cere prea mult” fiind doar una pentru proştii care crede Naşu’ să suntem toţi. Cere mult pentru performanţă!? O fi mai bun Piţin, lasă-ne!, care cere mai puţin, dar oricum prea mult pentru fotbalul de rahat (probabil substanţa care-i umple cutia craniană) pe care-l oferă de banii ăia? Şi uite-aşa ajungem din nou, mereu, la aceeaşi chestiune: la Dinamo Moscova sunt jucători de 19 milioane, de 15, de 11. La noi a fost unul singur de 2, Wesley, pe care Porumboiu (altul care vrea performanţă fără investiţii) s-a grăbit să-l vândă. Zicea că n-are bani să-i plătească salariul. Cred că glumea: păi dacă n-ai bani de salarii, ce cauţi, bă, în fotbal. Mă gândesc că pregăteşte bomba anului: se pregăteşte să-l cumpere pe Rooney, că tot îl vinde Manchester aproape pe gratis: doar 60.000.000 de euro.